Euharistia trebuie să devină iubirea trăită zi de zi
10.04.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea îi încurajează pe catolici să intre în misterul Euharistiei, să experimenteze iubirea lui Dumnezeu şi să înveţe cum să îi iubească pe alţii fixându-şi privirea asupra lui Cristos. Afirmaţiile au fost făcute ieri, la predica din Joia Mare, de la Liturghia Cinei Domnului. Pontiful şi-a îndemnat audienţa să acorde „o mai mare atenţie interioară faţă misterul acestei zile, faţă de cuvintele cu care este exprimat. Să încercăm deci să ascultăm într-un mod înnoit relatarea instituirii, aşa cum Biserica, bazându-se pe Scriptură şi contemplându-l pe Domnul însuşi, a formulat-o.”
Referindu-se la relatarea despre instituirea Euharistiei, Pontiful a spus că aceasta este o rugăciune, „şi numai în rugăciune se realizează actul sacerdotal al consacrării care devine transformare, transubstanţiere a darurilor noastre, pâine şi vin, în Trupul şi Sângele lui Cristos. […] Ceea ce este dat în mâinile lui Dumnezeu, se întoarce de la El binecuvântat şi transformat.” Sfântul Părinte a subliniat apoi faptul că „Biserica rugătoare priveşte la mâinile şi la ochii Domnului. Ca şi cum ar vrea să îl observe, să perceapă gestul Său de rugăciune şi de acţiune în acel moment particular, să întâlnească figura lui Isus, ca să spunem aşa, şi prin intermediul simţurilor. […] Să privim la acele mâini cu care El a vindecat oamenii; la mâinile cu care a binecuvântat copiii; la mâinile pe care le-a pus pe oameni; la mâinile care au fost bătute în cuie pe Cruce şi care pentru totdeauna vor purta stigmatele ca semne ale disponibilităţii Sale de a muri din iubire.”
„Domnul ne învaţă să ne ridicăm ochii şi mai ales inimile”, a mai spus Papa. „Să ridicăm privirea, îndepărtându-o de la lucrurile lumeşti, să ne orientăm în rugăciune către Dumnezeu şi astfel să ne ridicăm. Într-un imn din Rugăciunea Orelor cerem Domnului să păzească ochii noştri, pentru ca să nu primească şi să nu lase să intre în noi `vanitates` – deşertăciunile, nulităţile, ceea ce este numai aparenţă. Ne rugăm ca prin intermediul ochilor să nu intre în noi răul, falsificând şi murdărind astfel fiinţa noastră. Dar vrem să ne rugăm mai ales pentru ochi care să vadă tot ceea ce este adevărat, luminos şi bun; pentru ca să devenim capabili de a vedea prezenţa lui Dumnezeu în lume. Ne rugăm pentru ca să privim lumea cu ochi de iubire, cu ochii lui Isus, recunoscând astfel fraţii şi surorile care au nevoie de noi, care sunt în aşteptarea cuvântului nostru şi a acţiunii noastre.”
Pontiful s-a referit apoi la frângerea pâinii, „gestul tatălui de familie care se preocupă de ai săi şi le dă lor ceea ce au nevoie pentru viaţă. Dar este şi gestul ospitalităţii cu care străinul, oaspetele, este primit în familie şi îi este dăruită o participare la viaţa ei. A împărţi (dividere), a împărţi împreună (condividere) înseamnă unitate. Prin împărţirea împreună – împărtăşire – se creează comuniune. În pâinea frântă, Domnul se împarte pe Sine însuşi. […] În pâinea împărţită recunoaştem misterul bobului de grâu, care moare şi astfel aduce roade. Recunoaştem noua înmulţire a pâinilor, care derivă din moartea bobului de grâu şi va continua până la sfârşitul lumii.” A subliniat apoi: „Euharistia nu poate niciodată să fie numai o acţiune liturgică. Este completă numai dacă agape-ul liturgic devine iubire în viaţa de zi cu zi. În cultul creştin cele două devin una – experimentarea iubirii Domnului în act de cult şi nutrirea iubirii faţă de aproapele. Să cerem în acest moment Domnului harul de a învăţa să trăim tot mai bine misterul Euharistiei pentru ca astfel să înceapă transformarea lumii.”
Predica s-a încheiat cu rugăciunea: „Doamne, astăzi Tu ne dăruieşti viaţa Ta, ni te dăruieşti pe Tine însuţi. Pătrunde-ne cu iubirea Ta. Fă-ne să trăim în al Tău `astăzi`. Fă-ne instrumente ale păcii tale! Amin.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
