Padre Pio a călăuzit sufletele şi a alinat suferinţele

22.06.2009, Vatican (Catholica) - Ieri, la ora 8.30, Papa Benedict al XVI-lea a plecat cu avionul de pe aeroportul Ciampino din Roma pentru a ateriza la baza militară Amendola de lângă Foggia, în sudul Italiei. Datorită vremii rele nu a putut să zboare cu elicopterul, aşa cum era prevăzut. La sosire a fost preluat cu maşina până la San Giovanni Rotondo, unde a fost întâmpinat de autorităţile politice, civile şi ecleziale. A mers apoi la sanctuarul Fecioarei Harului unde a fost salutat de pr. Mauro Johri, ministru general al Fraţilor Minori Capucini, şi de alţi membri ai ordinului. După o oprire în adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament, Papa a mers la chilia din mănăstire unde a decedat Padre Pio da Pietrelcina, coborând apoi în criptă pentru a-i venera rămăşiţele pământeşti.

La ora 10.30, Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în faţa bisericii Sf. Pio de Pietrelcina. Vorbind despre Sf. Pio în predica sa, Papa a explicat cum el a „`prelungit` lucrarea lui Cristos: vestirea Evangheliei, iertarea păcatelor şi vindecarea bolii din trup şi spirit… Cele mai mari `furtuni` care l-au ameninţat au fost atacurile diavolului, de care se apăra cu `armura lui Dumnezeu`, cu `scutul credinţei` şi cu `sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu`. Rămânând unit cu Isus, privirea lui a fost mereu fixată pe profunzimea dramei vieţii umane şi pentru aceasta s-a oferit pe sine şi suferinţele sale, extinzându-şi eforturile pentru vindecarea şi mângâierea bolnavilor, un semn privilegiat al milostivirii lui Dumnezeu… Călăuzirea sufletelor şi alinarea suferinzilor: astfel am putea rezuma misiunea Sf. Pio de Pietrelcina.”

După ce a subliniat că moştenirea Sf. Pio pentru fiii săi spirituali este sfinţenia, Papa a explicat că „grija principală (a sfântului), atenţia de preot şi părinte” a fost aceea „ca oamenii să revină la Dumnezeu, să experimenteze milostivirea Sa şi, înnoiţi în interior, să redescopere frumuseţea şi bucuria faptului de a fi creştin, în comuniune vie cu Isus, de a aparţine Bisericii Sale şi de a practica Evanghelia”. Pontiful a continuat: „Pe primul loc era rugăciunea… Zilele lui erau un rozariu viu, o continuă meditare şi asimilare a misterelor lui Cristos, în unire spirituală cu Fecioara Maria. Aceasta explică prezenţa simultană şi unică în el a darurilor supranaturale şi a calităţilor umane concrete… Din rugăciune, ca dintr-un izvor nesecat, venea caritatea. Iubirea pe care o avea în inimă şi pe care o transmitea celorlalţi era plină de delicateţe, de atenţie continuă la situaţiile reale în care trăiau persoanele şi familiile. Pentru bolnavi şi suferinzi el a nutrit predilecţia Inimii lui Cristos, de aici venind ideea unui mare proiect social dedicat `alinării suferinţei`. Nu putem să interpretăm sau să înţelegem cum se cuvine această instituţie dacă o separăm de izvorul care a inspirat-o: caritatea evanghelică animată… de rugăciune”.

Cu toate acestea, „riscurile activismului şi secularizării sunt mereu prezente”, a avertizat Papa Benedict al XVI-lea. „Mulţi dintre voi, călugări şi laici, sunteţi atât de absorbiţi de multele voastre obligaţii în slujirea pelerinilor sau a bolnavilor în spital, încât riscaţi să neglijaţi ceea ce este cu adevărat important: a-l asculta pe Cristos şi a împlini voinţa lui Dumnezeu. Când înţelegeţi că sunteţi pe punctul de a risca acest lucru, priviţi la Padre Pio, la exemplul său, la suferinţele sale, şi invocaţi mijlocirea lui pentru ca să poată obţine de la Domnul lumina şi tăria de care aveţi nevoie pentru a continua misiunea lui, plini de iubire faţă de Dumnezeu şi de caritate fraternă”.