Bucuria ascunsă în austeritate a Sf. Odo
03.09.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea s-a reîntors la cateheza sa despre mari figuri din istoria Bisericii, vorbind miercuri, 2 septembrie 2009, despre un reformator monastic de la Cluny. Papa a dedicat audienţa generală din Aula Paul al VI-lea Sfântului Odo, al doilea abate de la Cluny, pe care l-a caracterizat nu doar ca un mare reformator, ci şi ca un om plin de bunătate. Papa a relatat că Sf. Odo a avut o devoţiune specială faţă de imaginea Mariei ca Maica milostivirii, numind-o „singura speranţă a lumii… mulţumită căreia ni s-au deschis porţile paradisului”.
Sfântul Părinte s-a concentrat de asemenea asupra lungii liste de virtuţi pentru care a devenit cunoscut Odo, incluzând „dispreţul pentru lume, zelul pentru suflete [şi] angajamentul pentru pace pentru Biserici”. „Unite într-un singur călugăr, comentează biograful său, au fost diferite virtuţi care există risipite în alte mănăstiri”, a remarcat Pontiful. „Viziunea [lui] asupra lumii poate părea foarte departe de a noastră”, a admis Papa, „şi totuşi, Odo avea o concepţie care, văzând fragilitatea lumii, preţuieşte viaţa interioară deschisă către celălalt, iubirea faţă de aproapele, şi tocmai astfel ea transformă viaţa şi deschide lumea către lumina lui Dumnezeu”.
Papa a reflectat şi asupra devoţiunii particulare a lui Odo faţă de Euharistie. „Prezenţa în mijlocul nostru a Creatorului, care se dăruieşte pe Sine în mâinile noastre şi ne transformă aşa cum transformă pâinea şi vinul, transformă astfel lumea”. Episcopul Romei a acordat o atenţie particulară bucuriei care a caracterizat viaţa sfântului: „Apare aici o caracteristică a sfântului abate care la prima vedere este aproape ascunsă sub rigoarea austerităţii sale ca reformator: profunda bunătate a sufletului său. El a fost auster, dar mai presus de toate a fost bun, un om de o mare bunătate, care venea din contactul cu bunătatea divină. Odo, spun contemporanii lui, răspândea în jur bucuria de care era plin”.
Papa Benedict al XVI-lea a arătat că biograful sfântului aminteşte faptul că Odo „îi invita pe copiii pe care îi întâlnea pe drum să cânte şi apoi le dădea un mic dar, şi [biograful] adaugă: `Cuvintele lui erau pline de exaltare… bucuria lui insufla şi în inimile noastre o bucurie profundă`”. Papa a încheiat rugându-se ca „bunătatea [lui Odo] şi bucuria care vine din credinţă, unite cu austeritatea şi opoziţia faţă de viciile lumii, să atingă şi inimile noastre, pentru ca şi noi să fim capabili să găsim izvorul bucuriei care vine din bunătatea lui Dumnezeu”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
