În viaţa lui Sigismund Felix Felinski putem reciti Evanghelia
08.10.2009, Roma (Catholica) - Sigismund Felix Felinski, care va fi proclamat sfânt duminică, 11 octombrie 2009, în Piaţa San Pietro, împreună cu alţi patru noi sfinţi, a fost Episcop titular de Tars şi Arhiepiscop de Varşovia. S-a născut în ţinutul actualei Ucraina, a studiat la Moscova şi, în 1857, la Sankt-Petersburg, a fondat Congregaţia „Surorile Familiei Sfintei Fecioare Maria”. Ca Arhiepiscop de Varşovia, a dorit să dea viaţă unei hotărâte acţiuni de renaştere spirituală şi morală, sporind pregătirea clerului, catehizarea credincioşilor şi asistenţa celor săraci şi a copiilor. Pentru fidelitatea sa faţă de Roma şi contactele sale cu Scaunul Apostolic, fără mijlocirea guvernului ţarist, pe 14 iunie 1863 a fost deportat şi condamnat la exil în Siberia. A continuat acolo, în Siberia, să îi asiste spiritual pe catolici şi pe exilaţii de alte religii.
Călugăriţa franciscană Antonietta Fracek, postulatoarea cauzei de beatificare a lui Sigismund Felix Felinski, a prezentat pentru Radio Vatican un portret mai detaliat al noului sfânt. „Îl numeau `apostol al concordiei naţionale şi al fraternităţii evanghelice`. Este de considerat printre marii reformatori ai religiei care s-au dedicat trezirii catolicismului în imperiul rus. Reprezintă un model de viaţă, de iubire a lui Dumnezeu şi de iubire pentru patrie. În acelaşi timp este simbol al unităţii, al fraternităţii naţiunilor pe baza Evangheliei. La Sankt-Petersburg era părinte spiritual al studenţilor la Academia ecleziastică romano-catolică şi profesor în cadrul acesteia, dar se ocupa de asemenea de cei săraci şi orfani. Pentru aceştia a fondat o casă şi în acelaşi timp o comunitate religioasă pe care a numit-o `Familia Mariei`”.
Referitor la exemplul pe care ni-l lasă Sigismund Felix Felinski, sora Antonietta Fracek a spus: „Era un om de o extraordinară simplitate şi umilinţă, care respecta sărăcia franciscană. Cristos era pentru el Calea, Adevărul şi Viaţa. Noi putem să ne inspirăm şi pentru timpurile noastre din spiritualitatea sa. Este de subliniat în portretul lui slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor cu mare simplitate şi în stilul său de viaţă este posibilă recitirea Evangheliei. Avea o mare devoţiune pentru Maica Domnului şi avea mare încredere în Providenţa Divină. Nu s-a descurajat niciodată, a avut întotdeauna o încredere necondiţionată în Providenţa Divină. Astăzi fiecare poate citi din nou Evanghelia analizând modul în care a trăit Sigismund şi purtând în propria viaţă şi în propria activitate seninătatea şi simplitatea care l-au caracterizat”.
