Contribuţia de la Cluny: preţuirea persoanei şi a păcii
12.11.2009, Vatican (Catholica) - Monumentala reformă a monahismului de la abaţia din Cluny şi mănăstirile asociate cu ea a făcut mai mult decât să influenţeze secolul al XII-lea. Acea reformă a fost esenţială pentru Biserica Universală, şi de asemenea pentru societatea europeană de astăzi, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 11 noiembrie 2009, din Aula Paul al VI-lea. El a arătat că la începutul secolului al XII-lea, când Ordinul de la Cluny a fost cel mai larg răspândit, avea aproape 1.200 de mănăstiri – „un număr cu adevărat impresionant”. Sfântul Părinte a analizat cum a ajuns Cluny atât de important şi beneficiile imediate pe care le-a adus societăţii din acea vreme.
Papa a explicat: „Succesul de la Cluny a fost asigurat înainte de toate de spiritualitatea înaltă cultivată aici, dar şi de alte câteva condiţii care au favorizat această dezvoltare. În contrast cu ceea ce se întâmpla până atunci, mănăstirea de la Cluny şi comunităţile care depindeau de ea au fost scoase de sub jurisdicţia Episcopilor locali şi puse direct sub cea a Pontifului Roman. Acest fapt a dus la o legătură specială cu Scaunul lui Petru şi, mulţumită tocmai protecţiei şi încurajării Pontifilor, idealurile purităţii şi fidelităţii, pe care reforma de la Cluny a dorit să le urmeze, au putut să se răspândească rapid. În plus, abaţii erau aleşi fără nici o intervenţie din partea autorităţilor civile, foarte diferit de ceea ce se întâmpla în alte locuri. Persoane cu adevărat vrednice s-au succedat una după alta în conducerea de la Cluny”.
„Succesul” de la Cluny nu a fost însă doar spiritual. Pontiful a afirmat că beneficiile aduse societăţii au fost semnificative. „Într-un timp în care doar instituţiile eclesiastice se îngrijeau de cei săraci, caritatea era practicată cu hotărâre. În toate casele erau primiţi cei în trecere şi pelerinii nevoiaşi, preoţii şi călugării care călătoreau, şi mai ales săracii care veneau să ceară hrană şi acoperiş pentru o zi. Nu mai puţin importante au fost alte două cutume tipice civilizaţiei medievale, care au fost promovate la Cluny: aşa-numitele `armistiţiul lui Dumnezeu` şi `pacea lui Dumnezeu`. Într-un timp puternic marcat de violenţă şi de spiritul răzbunării, erau asigurate cu `armistiţiul lui Dumnezeu` lungi perioade de nebeligeranţă, cu ocazia unor importante sărbători religioase şi a unora dintre zilele săptămânii. Prin `pacea lui Dumnezeu` se cerea, sub ameninţarea cu pedeapsa canonică, respectul pentru persoanele lipsite de apărare şi pentru locurile sacre”.
Astfel a fost alimentat, a explicat Sfântul Părinte, un simţ european privind „două elemente esenţiale pentru construirea societăţii, şi anume valoarea persoanei umane şi binele primar al păcii”. Dincolo de aceasta, de vastele şi bine cultivatele pământuri ale mănăstirilor a beneficiat economia, iar „pe lângă munca manuală, nu au lipsit unele activităţi culturale specifice monahismului medieval, precum şcolile pentru copii, bibliotecile şi scriptoria pentru transcrierea cărţilor”, a adăugat Papa. „Astfel, în urmă cu o mie de ani, când procesul de formare a identităţii europene era la apogeul său, experienţa de la Cluny s-a răspândit în vaste regiuni ale continentului european, şi a adus o contribuţie importantă şi preţioasă. A reamintit primatul bunurilor spirituale; a inspirat şi favorizat iniţiative şi instituţii pentru promovarea valorilor umane; a educat într-un spirit de pace”. Pontiful a încheiat îndemnând la rugăciune pentru ca „toţi cei care ţin la un umanism autentic şi la viitorul Europei să poată să redescopere, aprecieze şi să apere bogatul patrimoniu cultural şi religios al acelor secole”.
