Fără religie, şcoala ar transmite doar valori relative
27.05.2010, Bucureşti (Catholica) - Ziarul Lumina a publicat astăzi un interviu cu prof. univ. dr. Radu Carp, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, în care acesta arată motivele controverselor referitoare la religia în şcoală, de ce este o utopie predarea alternativă a istoriei religiilor, şi continuă seria răspunsurilor referindu-se la impactul pe care l-ar avea lipsa educaţiei religioase la nivelul şcolii, dar şi al familiei, în genere, al societăţii. Redăm în continuare un fragment din interviu.
– De ce credeţi că ora de religie este atât de controversată?
– De fiecare dată când se discută un proiect de Lege a educaţiei apare problema modificării actualului statut al disciplinei religie. Dezbaterile pe marginea acestui subiect au devenit extrem de previzibile în ultima perioadă: un ministru iniţiază un proiect de lege fără consultarea prealabilă a cultelor, iniţial problema religiei în şcoli este reglementată la fel ca şi în prezent, ulterior apar diferenţe de statut în imediata apropiere a dezbaterii parlamentare, Patriarhia ia atitudine, urmează apoi şi alte culte, ministerul de resort iniţiază o nouă dezbatere cu participarea cultelor, apoi proiectul este votat în Parlament fără modificări faţă de varianta iniţială, dar nu ajunge a fi aplicat. S-a întâmplat în 2008, în 2009, se întâmplă în 2010. Trei miniştri, trei viziuni diferite asupra educaţiei, trei încercări de a modifica statutul actual al religiei în şcoli.
– Faţă de precedentele episoade, diferă în vreun fel dezbaterile din 2010 pe marginea acestui subiect?
– Dezbaterile din 2010 diferă doar prin două aspecte, care, însă, sunt fundamentale: de această dată reacţia Patriarhiei nu a fost urmată de consultarea ministerului cu BOR sau împreună cu alte culte şi, pentru prima dată, este menţionată istoria religiilor ca alternativă la religie. Revenind, ora de religie este controversată deoarece cei care iniţiază aceste modificări realizează la nivel intuitiv că nu există motive pentru a modifica actualul sistem, care se regăseşte de altfel în majoritatea ţărilor europene, dar, pe parcurs, din cauza lipsei unei educaţii religioase în şcoală, şi nu în numele unei atitudini de rea-credinţă, cedează tentaţiei de a schimba fără a calcula efectele spirituale, sociale şi educaţionale ale unei asemenea modificări.
– Cum apreciaţi motivele pentru care se doreşte scoaterea acestei materii din şcoală?
– Articolul din proiectul de Lege a educaţiei naţionale înaintat Parlamentului nu scoate religia în afara şcolii, dar se consideră că istoria religiilor poate fi predată alternativ. Prin urmare, nu există la nivel oficial o intenţie de a scoate definitiv religia din şcolile publice. A introduce o materie, cum ar fi istoria religiilor în curricula şcolară, este utopică, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, nu există cadre didactice specializate pentru a preda o asemenea disciplină. Nu există în ţară o catedră sau vreo specializare cu această denumire la nivelul universităţilor. Există un institut în cadrul Academiei Române, dar acesta reuneşte cercetători şi nu are ambiţia şi nici misiunea de a elabora o curricula şcolară pentru istoria religiilor. În al doilea rând, majoritatea ţărilor europene nu includ istoria religiilor în curricula şcolară. Există o excepţie, care nu poate fi în nici un caz un model de luat în seamă în România. În Estonia se predă în şcoli istoria religiilor, dar este obligatoriu ca profesorii care predau această disciplină să aibă o dublă specializare, în teologie şi în pedagogie. Măsura a fost luată din raţiuni practice: Estonia are doar 1.300.000 de locuitori din care numai 23% se declară oficial membri ai unui cult creştin (11% luterani, 10% ortodocşi, 2% alte Biserici) şi nu există suficient personal de cult pentru a asigura predarea religiei pe baze confesionale.
