Papa i-a îndemnat pe teologi să aibă umilinţa „celor mici”

09.07.2010, Vatican (Catholica) - Poporul lui Dumnezeu precede teologia, mulţumită darului Duhului Sfânt care îl face să îmbrăţişeze credinţa, şi care îi lasă pe teologi să se lupte să explice ceea ce credincioşii ştiu deja. Papa Benedict al XVI-lea a afirmat acest lucru atunci când a vorbit despre Fericitul Duns Scotus, în cadrul audienţei generale desfăşurate miercuri în Aula Paul al VI-lea. Scotus a explicat doctrina Neprihănitei Zămisliri, afirmând conceptul „răscumpărării preventive”. Sfântul Părinte s-a concentrat pe contribuţia lui Scotus la mariologie, şi de asemenea pe învăţătura lui cristocentrică despre Întrupare, şi pe îndemnurile cu privire la libertate.

Cu privire la rolul esenţial al lui Scotus în înţelegerea Neprihănitei Zămisliri, Papa a spus: „În timpurile lui Duns Scotus, majoritatea teologilor au adus o obiecţie care părea insurmontabilă la doctrina potrivit căreia Fecioara Maria a fost liberă de păcatul originar încă din prima clipă a conceperii ei. Într-adevăr, la prima vedere, universalitatea mântuirii aduse de Cristos ar părea compromisă de o astfel de afirmaţie, ca şi când Maria nu a fi avut nevoie de Cristos şi de mântuirea Sa. De aceea teologii se opuneau acestei teze”. Pontiful a relatat cum a dezvoltat Scotus un argument pe care Papa Pius al IX-lea l-a folosit în 1854, când a definit solemn dogma.

„Acest argument”, a spus Papa Benedict al XVI-lea, „este acela al ‘răscumpărării preventive’, potrivit căruia Neprihănita Zămislire reprezintă capodopera răscumpărării aduse de Cristos, deoarece într-adevăr puterea iubirii şi a mijlocirii Sale au obţinut ca Maica Lui să fie ferită de păcatul originar. Astfel Maria este total răscumpărată de Cristos, dar deja încă înainte de conceperea ei”. În acest context, Papa a evidenţiat faptul că „teologi de valoare […] au îmbogăţit cu gândirea lor specifică ceea ce Poporul lui Dumnezeu credea deja în mod spontan despre Preasfânta Fecioară, şi manifesta în actele de pietate, în expresiile artei şi, în general, în trăirea creştină”.

El a arătat că „credinţa în Neprihănita Zămislire sau în ridicarea cu trupul la cer a Fecioarei era deja prezentă în Poporul lui Dumnezeu, în timp ce teologia nu găsise încă cheia de a o interpreta în totalitatea doctrinei credinţei. Astfel Poporul lui Dumnezeu îi precede pe teologi şi toate acestea mulţumită supranaturalului ‘sensus fidei’, adică acea capacitate infuzată de Duhul Sfânt, care ne face să îmbrăţişăm realitatea credinţei, cu umilinţa inimii şi a minţii”. Sfântul Părinte a continuat: „În acest sens, Poporul lui Dumnezeu este ‘magisteriul care precede’, şi care ulterior trebuie aprofundat şi acceptat intelectual de teologie”. Papa şi-a mai exprimat speranţa că teologii vor fi capabili întotdeauna să „asculte acest izvor al credinţei şi să aibă umilinţa şi simplitatea celor mici!”