Facultăţile devin norme pentru CDC
16.07.2010, Vatican (Catholica) - Un set revizuit de norme dat publicităţii ieri despre „delictele mai grave” poate fi considerată un semn al seriozităţii cu care Papa Benedict tratează aceste probleme, printre care se numără abuzurile sexuale asupra minorilor, a explicat Mons. Charles Scicluna, promotor al justiţiei în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (CDC). Acesta a fost unul dintre cei care au prezentat cele două documente privind delictele rezervate jurisdicţiei dicasterului amintit.
Înainte să fie ales Papă, Cardinalul Joseph Ratzinger a fost prefect al CDC. Normele prezentate ieri organizează de fapt unele dintre facultăţile oferite Congregaţiei atunci când era condusă de el. Şi în plus multe dintre normele din noul document, aprobat de Papa Benedict la 21 mai, erau deja în vigoare. Acum practic s-a revizuit şi s-au oficializat modificările la scrisoarea apostolică „Sacramentorum Sanctitatis Tutela” din 2001, care stabilea normele pentru cazurile de „gravioribus delictis” (delicte grave). Pe lângă normele privitoare la preoţii ce abuzează sexual de minori, revizuirea clarifică şi delictele împotriva Euharistiei, a Sacramentelor Spovezii şi Hirotonirii, şi delictele împotriva credinţei.
Mons. Scicluna, care coordonează o echipă formată din opt magistraţi ecleziali, a explicat că acest document este important dat fiind că normele anterioare au fost promulgate acum aproape zece ani, în 2001, iar apoi în 2003 Papa Ioan Paul al II-lea a oferit Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei câteva „facultăţi” specifice pentru judecarea delictelor deosebit de grave. Aceste facultăţi nu au fost integrate atunci, şi de aceea a fost nevoie de revizuirea şi de actualizarea textelor oficiale. Integrarea le dă desigur o mai mare greutate, dat fiind că „facultăţile au mai degrabă o viaţă efemeră: depind foarte mult de voia Pontifilor Supremi”. Papa Benedict, a spus prelatul, „imediat după ce a fost ales şi-a exprimat dorinţa ca facultăţile date CDC să fie stabilite în normativ”, adică să nu mai fie simple facultăţi, ci norme clare, „în vigoare până când un Papă autorizează modificarea lor”.
Printre normele privitoare la abuzurile sexuale împotriva minorilor, noul document dublează perioada de prescripţie, extinzând-o de la 10 ani la 20 de ani din momentul în care victima împlineşte 18 ani – o perioadă mai lungă decât cea stipulată în general în legislaţia civilă. Excepţii de la perioada de prescripţie de 20 de ani pot fi făcute în funcţie de caz. Excepţii la perioada de prescripţie de 10 ani au fost făcute deja în practică. O altă noutate ar fi posibilitatea ca laicii să deservească în tribunalele ecleziale ca avocaţi sau judecători. Mons. Scicluna a explicat raţiunea acestei schimbări: „La nivel diecezan, contribuţia laicatului este esenţială. Contribuţia laicilor este esenţială când Episcopul are nevoie de o opinie sau de evaluarea unui caz, când are nevoie de competenţa psihologilor, sociologilor, experţilor în psihologia copiilor şi în influenţa abuzului asupra victimei. Nu putem găsi toate aceste competenţe în rândul clerului. Ştim că sunt Episcopi care s-au folosit de competenţele unor foşti poliţişti în investigaţiile desfăşurate, pentru că au dorit să ajungă la adevăr. Iar pentru noi acest fapt e foarte important.”
Una dintre noutăţile care a stârnit atenţia jurnaliştilor este dreptul de judecare asupra Cardinalilor, Patriarhilor, legaţilor Scaunului Apostolic şi Episcopilor. „Este un semn important şi înseamnă că Congregaţia pentru Doctrina Credinţei va putea să investigheze şi să transmită constatărilor sale Papei”, a explicat Mons. Scicluna. Reviziunea normelor nu a introdus nimic privitor la raportarea abuzurilor sexuale ale clericilor către autorităţile civile, fapt care se explică prin faptul că normele privesc strict dreptul bisericesc. Mons. Scicluna a subliniat, mai mult, că „Papa nu dă înapoi privitor la caracterul obligatoriu al comunicării acuzărilor (şi) tribunalelor civile”. Creştinul trebuie să se supună legii civile, când aceasta este dreaptă, „şi nu există nici o îndoială că în acest caz legea civilă este dreaptă”. „Dacă legea dă victimei facultatea de a decide dacă doreşte sau nu denunţarea victimei, atunci voia ei trebuie respectată. Nu este sarcina legislatorului canonic să intre în spaţiul legii civile.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
