Secretarul personal al Papei descrie surprizele primilor cinci ani

30.09.2010, Roma (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea „ne-a surprins pe toţi” în primii cinci ani ai pontificatului său, potrivit secretarului său personal. Sfântul Părinte este plin de aceeaşi „vitalitate” ca a predecesorului său, Papa Ioan Paul al II-lea, când îşi îndeplineşte „datoria sacră” de a trasa în lumea întreagă cărări ce conduc spre credinţă. Secretarul personal al Papei Benedict al XVI-lea, Mons. Georg Ganswein, a primit la sfârşitul săptămânii trecute, la Capri, premiul San Michele, pentru o carte publicată în acest an în care ilustrează călătoriile Papei în primii săi cinci ani de pontificat. L’Osservatore Romano a publicat cuvintele sale sub titlul „Papa surprizelor”.

Mons. Ganswein a subliniat mai întâi frumuseţea unităţii în diversitate a diferiţilor Papi, care „răspunde fiecare cu propria lui personalitate şi cu propria lui sensibilitate irepetabilă” la chemarea în Scaunul lui Petru. Numind fenomenul „un miracol al noutăţii în continuitate”, el a înşirat numele câtorva Papi din secolul trecut, afirmând că nici unul nu a fost la fel ca şi altul, şi totuşi „toţi l-au iubit cu pasiune pe Cristos şi au slujit cu fidelitate Biserica lor”. „Faptul cu adevărat singular şi edificator” al acestui pontificat, a continuat secretarul Papei, este însă acela că Papa Benedict al XVI-lea este foarte devotat predecesorului său, Papa Ioan Paul al II-lea. Acest lucru, a spus el, „este un act de mare umilinţă, care uimeşte şi provoacă admiraţie”.

Faptul că Sfântul Părinte are atâta veneraţie faţă de Papa Ioan Paul al II-lea este „o extraordinară lecţie de stil pastoral”, şi anume că „oricine începe o slujire eclesială… nu trebuie să şteargă urmele celui care a lucrat anterior, ci trebuie să păşească cu umilinţă pe urmele predecesorului său”. Dacă s-ar fi întâmplat aşa întotdeauna, a observat el, mare parte din moştenirea creştină altfel distrusă ar fi fost salvată. Analizând aşadar primii cinci ani ai pontificatului Papei Benedict al XVI-lea, Mons. Ganswein a afirmat că Sfântul Părinte „ne-a surprins pe noi toţi”. Ca un om care „vorbeşte despre Dumnezeu” mai degrabă decât un Papă al „marilor imagini”, a spus el, Sfântul Părinte şi-a asumat cu uşurinţă rolul predecesorului său, interpretându-l „într-un mod nou şi totuşi cu la fel de multă vitalitate”.

A surprins de asemenea cu căldura şi cu simplitatea sa spontană şi reală, cu curajul de a aborda temele dificile de astăzi sau de a intra în dezbateri. „El spune pe nume insuficienţelor şi greşelilor Apusului, critică acea violenţă care încearcă să găsească o justificare religioasă”, combătând în acelaşi timp relativismul şi hedonismul şi promovând relaţia dintre credinţă şi raţiune şi dintre religie şi renunţarea la violenţă”. Arătând ţelul Papei de „reevanghelizare” a Europei, el a explicat că fundamentul cuvintelor Sfântului Părinte este întotdeauna mesajul că Dumnezeu iubeşte omul, fapt dovedit de moartea şi învierea lui Isus.

Atunci când Papa călătoreşte în lumea întreagă proclamându-l pe Dumnezeu întrupat, a comentat Mons. Georg, „el nu se pune pe sine în centru, nu se vesteşte pe sine ci pe Isus Cristos, singurul Răscumpărător al lumii”. Mesajul său este acela că „oricine trăieşte în pace cu Dumnezeu, oricine se lasă împăcat cu El, găseşte de asemenea pacea cu sine însuşi, cu aproapele lui şi cu creaţia care îl înconjoară. Credinţa ajută (o persoană) să trăiască, credinţa dă bucurie, credinţa este un mare dar: aceasta este convingerea cea mai profundă a Papei Benedict al XVI-lea”, a concluzionat Mons. Ganswein. „Pentru el este o datorie sacră să lase urme care conduc spre aceste dar”.