LC: Arhiepiscopul Chaput despre libertate şi misiune
01.10.2010, SUA (Catholica) - În numărul pe septembrie 2010 al revistei Lumea Catholica, în articolul „Arhiepiscopul Chaput despre libertate şi misiune”, tradus de Florin Tatu, Arhiepiscopul Charles Chaput de Denver (Colorado) face o amplă şi interesantă paralelă între situaţia catolicismului din America şi din Europa. Articolul constituie de fapt discursul pe care Arhiepiscopul Chaput l-a rostit marţi, 24 august 2010, la Spisske Podhradie, în Slovacia, cu titlul „A trăi în adevăr: Libertate religioasă şi misiune catolică în noua ordine mondială”. Amintind faptul dureros că în Europa centrală şi orientală, catolicii au suferit timp de 50 de ani sub regimurile ucigaşe naziste şi sovietice, cunoscând aşadar „preţul mărturiei creştine din propria experienţă amară – şi de asemenea, din nefericire, preţul laşităţii, al colaborării şi al amăgirii în faţa răului”, Arhiepiscopul a afirmat că în schimb „în Statele Unite şi în Europa occidentală mulţi catolici nu înţeleg astăzi deloc acest preţ”.
„Catolicii americani nu au deloc experienţa represiunii sistematice atât de familiară Bisericilor voastre. Este adevărat că prejudecăţile anti-catolice au jucat mereu un rol în viaţa Americii… Dar aceste prejudecăţi sunt foarte diferite de o persecuţie intenţionată. În general catolicilor le-a mers bine în Statele Unite. Motivul este simplu. America a avut întotdeauna un fundament moral majoritar creştin şi binevoitor faţă de religie, iar instituţiile noastre publice au fost de la început nepărtinitoare dar nu anti-religioase. Fondatorii Americii au fost un grup variat de creştini practicanţi şi de deişti ai iluminismului. Dar aproape toţi erau favorabili credinţei religioase. Aceştia credeau că un popor liber nu poate rămâne liber fără credinţă şi virtuţile pe care aceasta le promovează… Nu aveau intenţia de a ţine departe religia de afacerile publice. Dimpotrivă, ei doreau să garanteze cetăţenilor libertatea de a-şi trăi puternic credinţa în public şi de a contribui prin convingerile lor religioase la construirea unei societăţi drepte”.
Astăzi, însă, într-o lume globalizată, „provocările cu care se confruntă catolicii în America se aseamănă mult cu cele din Europa: ne confruntăm cu o viziune politică agresiv secularizată şi cu un model economic consumist care rezultă într-un nou fel de ateism încurajat de stat. Cu alte cuvinte: viziunea lumii derivată din iluminism care a dus la ideologiile criminale ale secolului trecut rămâne foarte vie. Vorbeşte o limbă mai blândă, intenţiile sale par mai bune şi faţa ei este mai prietenoasă. Dar impulsul său de bază nu s-a schimbat – adică visul de a construi o societate fără Dumnezeu, o lume unde oamenii ar trăi în totală suficienţă cu ei înşişi, satisfăcându-şi nevoile şi dorinţele prin propria lor ingeniozitate. Această viziune presupune o lume efectiv post-creştină condusă de raţionalitate, tehnologie şi relaţii sociale bine puse la punct. Religia are un loc în această viziune asupra lumii, dar numai ca un accesoriu în stilul de viaţă individual. Oamenii sunt liberi să îşi practice religia şi să creadă ce vor atâta timp cât îşi păstrează convingerile pentru ei înşişi şi nu au intenţia de a-şi introduce particularităţile religioase în lucrările guvernului, în economie sau în cultură”.
În contextul promovării unei toleranţe seculare, credincioşii catolici în Europa şi în America de Nord experimentează însă concret în ultimii ani faptul că „agenţiile guvernamentale caută acum din ce în ce mai mult să dicteze modul în care ar trebui să acţioneze slujitorii Bisericii, şi să îi oblige să adopte unele practici care ar distruge identitatea lor catolică. Au fost făcute eforturi pentru a descuraja sau a criminaliza expresii ale unor convingeri catolice drept ‘discursuri îndemnând la ură’. Tribunalele şi legislaturile noastre adoptă des decizii care subminează căsătoria şi viaţa de familie, şi caută de asemenea să cureţe viaţa noastră publică de simbolismele şi semnele de influenţă creştine. În Europa asistăm la tendinţe similare, dar acestea sunt totuşi marcate de un dispreţ şi mai deschis faţă de creştinism. Lideri ai Bisericii au fost ponegriţi în mass media, iar uneori chiar şi în tribunale, pentru simplul fapt de a fi exprimat învăţătura catolică”.
Arhiepiscopul aminteşte cuvintele Cardinalului Henri de Lubac: „nu este adevărat… că omul nu poate organiza lumea fără Dumnezeu. Ceea ce este adevărat e că fără Dumnezeu, [omul] poate doar să organizeze lumea contra omului. Umanismul exclusiv este un umanism inuman”. „Occidentul”, continuă Arhiepiscopul, „se îndreaptă acum cu paşi siguri către acest nou ‘umanism inuman’. Şi dacă Biserica doreşte să răspundă cu fidelitate, trebuie să învăţăm lecţiile pe care Bisericile voastre le-au învăţat sub totalitarism. Un catolicism al rezistenţei trebuie să se bazeze pe încrederea în cuvintele lui Cristos: ‘Adevărul vă va face liberi’. Această încredere v-a ajutat să înţelegeţi natura regimurilor totalitare. V-a ajutat să creaţi moduri noi de a fi discipoli… Catolicii trebuie să înţeleagă că a fi discipol şi misionar astăzi înseamnă tocmai aceasta: ‘a trăi în adevăr’.”
