Beatificarea Episcopului Szilard Bogdanffy este un dar preţios al Sfântului Părinte
31.10.2010, Oradea (Catholica) - Sâmbătă, 30 octombrie 2010, la 27 de ani după ce în 30 octombrie 1983 – aşa după cum subliniază Radio Vatican – a avut loc beatificarea Fericitului Ieremia Valahul, Biserica Catolică din România a dobândit un nou Fericit. Papa Benedict al XVI-lea a decis ridicarea la cinstea altarelor a Episcopului Szilard Bogdanffy al Diecezei de Oradea. Liturghia cu beatificare a fost prezidată de Cardinalul maghiar Peter Erdo. La finalul acestei Liturghii, delegatul papal la beatificare, Arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a citit un mesaj, pe care îl redăm integral în continuare.
„Beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu Szilard Bogdanffy este un dar preţios al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea şi dovedeşte apropierea sa paternă faţă de naţiunea română şi mai ales faţă de credincioşii Bisericii Catolice. Celebrarea eroismului Episcopului Szilard Bogdanffy este o mărturie de credinţă în Cristos, care aminteşte persecuţiile din primele secole ale creştinismului. În biografia Fericitului Szilard Bogdanffy se pot distinge trei aspecte: el a fost, în mod exemplar, preot, educator şi martir.”
„Simţind din copilărie chemarea la viaţa preoţească, la vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot. Angajarea sa pastorală s-a îndreptat spre îndrumarea şi însufleţirea creştină şi promovarea umană a credincioşilor. Ascultător atent faţă de cerinţele fiecărei persoane şi a diferitelor grupuri etnice şi culturale, a fost un imitator desăvârşit al lui Isus Cristos, care, în evenimentul Paştelui, a abătut orice ‘zid de despărţire’ între pământ şi cer şi în inimile oamenilor (Cf Ef 2,14). Blând şi încrezător, prudent şi răbdător, a ştiut să aştepte ca germenii de bunătate semănaţi de el să poarte roade abundente. Mai mult, dornic să răspândească cu adevărat această intensă căutare a comuniunii universale, s-a deschis spre grija spirituală pentru acei fraţi în care apare mai evidentă participarea la Crucea Domnului, adică bolnavii şi cei cu dizabilităţi fizice şi mintale. Caracterul său sacerdotal a ajuns la plinătate (plinătatea preoţiei) atunci când pe 14 februarie 1949, a fost consacrat Episcop de Oradea Mare al Latinilor.”
„Aparţinând total lui Cristos, Fericitul nostru a voit să-l imite pe Divinul Învăţător şi în activitatea didactică şi pedagogică. În rolul său de educator, el nu comunica doar adevăruri abstracte, dar experienţe trăite, vitale şi pline de entuziasm. Printr-o intuiţie specială, înţelegea întrebările neexprimate şi exigenţele de autenticitate pe care fiecare tânăr le poartă în sine. A fost învăţător şi formator în diferite institute, dovedindu-se adevărat maestru spiritual. Multiplele sale activităţi sunt semne ale unei extraordinare iscusinţe şi competenţe în arta dificilă a educaţiei. Între timp, se îndeseau nori din ce în ce mai întunecaţi la orizontul întregii societăţii europene şi a început să se evidenţieze o perioadă de grave dificultăţi, care a culminant în cel de-a doilea război mondial şi în teribila persecuţie declanşată împotriva evreilor din partea regimului nazist. Chiar într-un asemenea context părintele Szilard a căutat mereu calea carităţii şi fraternităţii, manifestând o grijă deosebită pentru cei săraci şi asupriţi. Emblematic este gestul său de a ascunde câţiva evrei în seminarul din Oradea Mare, disimulându-le identitatea pentru a-i scăpa de la o moarte sigură.”
„Din păcate, şi după încetarea războiului, viaţa pământului nobil al României a fost puternic condiţionată de campania negativă dezlănţuită de regimul comunist împotriva Bisericii. Multe instituţii bisericeşti au fost suprimate şi, mai ales, s-a asistat la o înăsprire din partea autorităţilor statale, care vedeai în Episcopi potenţiali duşmani. Şi Episcopul Bogdanffy a fost implicat în această mişcare de cumplită intoleranţă. În 1949 a fost arestat şi, îndreptându-se spre Calvar printr-o personală Cale a Crucii, a fost trimis mai întâi la munci forţate într-o mină de plumb, apoi într-un lagăr de exterminare aproape de Marea Neagră, în sfârşit, slăbit de-a binelea, la detenţia dureroasă din Aiud. Aici, îmbolnăvindu-se de pneumonie şi lipsit intenţionat de îngrijirile şi medicamentele necesare, a murit pe 2 octombrie 1953 (la vârsta de 42 de ani).”
„A încununat astfel cu martiriu o viaţă, marcată de o tendinţă constantă spre sfinţenie, rod al unei credinţe robuste şi coerente şi al unei spiritualităţi profunde şi conştiente. În ciuda anilor de tăcere, din cauza condiţiilor politice potrivnice, amintirea sfinţeniei sale şi a martirajului său nu s-a pierdut niciodată. Astăzi Biserica îl prezintă lumii pe Fericitul Szilard Bogdanffy, Episcop exemplar şi martor eroic al lui Cristos, care este lumina ce străluceşte mereu chiar în întuneric (Cf In 1,5). Să primim mesajul de caritate al Fericitului Szilard Bogdanffy, care ne invită la bunătate, la pace şi fraternitate. El ne îndeamnă cu tărie să învingem mereu răul cu binele.”
