Martirii credinţei din România ne învaţă că se poate trăi pentru alţii
02.11.2010, Bucureşti (Catholica) - IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a participat sâmbătă, 30 octombrie 2010, la Oradea, la beatificarea Episcopului Bogdanffy Szilard, iar duminică, 31 octombrie, în predica rostită în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, a făcut referire la această beatificare, citim pe ARCB.ro. „A fost o mare mulţime de credincioşi acolo, mulţi preoţi şi Episcopi din ţară şi din ţările dimprejur. Cel care a prezidat Sfânta Liturghie a fost Cardinalul Primat din Budapesta. Sigur, i-a prezentat pe scurt viaţa martirului Bogdanffy şi s-a referit, în cele din urmă, la momentele în care el a murit la Aiud în vârstă de 42 de ani”.
Înalt Preasfinţia Sa a amintit: „Fusese ales de episcopul său ca să fie cumva un urmaş dacă el, Episcopul de Oradea, ar fi intrat în închisoare. Consacrat pe ascuns la Nunţiatură, după două luni s-a aflat că este noul urmaş al Episcopului de la Oradea, aşa încât a fost îndată ridicat şi dus la închisoare. La Aiud s-a terminat, însă, drumul său pământesc. Acolo, într-o celulă unde nu putea să se întindă, să doarmă o clipă, între patru pereţi foarte strâmţi, părăsit, singur, a murit ca jertfă pentru fidelitatea sa, spunând, transmiţând altora că se poate să-ţi trăieşti viaţa nu pentru tine, ci pentru ceilalţi, pentru credinţă, pentru Biserică”.
„Ascultând Evanghelia de astăzi”, a continuat IPS Robu, „m-am gândit la acest Episcop care în floarea vieţii a cunoscut greutatea crucii, a prigoanei şi, în cele din urmă, a trecut din această viaţă într-o izolare cumplită dar, cu siguranţă, având într-însul lumina speranţei, a legăturii cu Dumnezeu. M-am mai gândit ascultând Evanghelia şi la Monseniorul Vladimir Ghika. Şi el, la fel, s-a stins într-o puşcărie. Şi el, prin tot ceea ce a făcut prin modul său de a trăi, ne-a transmis acelaşi mesaj: se poate să îţi trăieşti viaţa nu doar pentru tine, ci pentru alţii, pentru credinţă, pentru Biserică. Şi Monseniorul Ghika este unit cu noi, unit peste timp, unit în Dumnezeu, în Dumnezeul cel viu pe care îl cinstim, îl adorăm, de la care aşteptăm ca rodul cel mai mare al vieţii noastre să fie ajungerea în patria cerească”.
„Şi m-am gândit apoi la Monseniorul Durcovici, Anton Durcovici, fost profesor şi rector al Seminarului din Bucureşti, dar apoi Episcop la Iaşi. Şi el s-a stins în închisoare. Aceeaşi învăţătură ne-o lasă: că poţi să trăieşti pentru alţii, nu numai pentru tine, că poţi să trăieşti pentru credinţă şi pentru Biserică. Şi el ne învaţă de acolo de sus că drumul nostru este spre lumină, chiar dacă trece prin cruce”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
