Traducerea Bibliei, o aventură palpitantă
07.12.2010, Paris (Catholica) - Este un paradox. Biblia, cea mai vândută carte universală, veche de mii de ani, rămâne unul dintre cele mai moderne texte din câte există. Actualizată fără încetare, îmbogăţită cu noi note, tradusă şi retradusă, readusă în prim plan datorită ultimelor descoperiri arheologice. Sfânta Scriptură traversează timpul cu o tinereţe insolentă, cu atât mai mult, cu cât este difuzată din ce în ce mai bine, atât prin ediţia tradiţională, cât şi pe internet, este de părere François-Xavier Maigre, într-un articol pentru „La Croix”, spicuit într-un articol de astăzi din Ziarul Lumina.
Se consideră că în ziua de azi nouă persoane din zece care ştiu să citească pot accede la Biblie. Disponibilă în 451 de limbi, Biblia se impune prin acest fapt drept cea mai tradusă carte din lume. Este vorba de răbdarea şi de minuţiozitatea investite de sutele de exegeţi, lingvişti şi istorici care lucrează din umbră la dezvăluirea lentă a Cuvântului lui Dumnezeu. „Continuăm să traducem Biblia pentru că limba franceză evoluează”, rezumă P. Gerard Billon, director al Serviciului Biblic Catolic Evanghelie şi Viaţă. „Limbajul din 1950 nu se mai aseamănă deloc cu cel din 2010. De asemenea, nu mai avem aceeaşi abordare istorică şi literară. Scopul nostru este ca astfel cititorii să poată beneficia de o traducere care să nu fie datată nici prin limba sa, nici prin prezentarea critică şi ştiinţifică”, detaliază exegetul.
Fenomenul nu datează de ieri. Aşa cum Papa Benedict al XVI-lea amintea cu o săptămână înainte de publicarea noii ediţii, „trebuie să purtăm mereu în gând faptul că munca traducerii Scripturii a început în timpul Vechiului Testament, atunci când textul ebraic al Bibliei a fost tradus oral în armeană şi, mai târziu, în scris, în limba greacă”. Într-adevăr, a continuat Papa, o traducere „este întotdeauna mai mult decât o simplă transcriere a textului original”, trecerea de la o limbă la alta însemnând, în opinia Papei, „o schimbare de context cultural” necesară. Tradusă sub conducerea dominicanilor Şcolii biblice şi arheologice franceze din Ierusalim, Biblia din Ierusalim este destinată, de exemplu, celor care îşi doresc să citească Biblia într-o limbă cât mai apropiată de cea originală, pentru că integrează ultimele progrese ale exegezei istorico-critice. De altfel, dominicanii pregătesc acum un alt proiect biblic, ţinând cont de diferitele versiuni ale textului şi de receptarea acestora în multiplele tradiţii.
Această Biblie se vrea riguroasă în analiza sa exegetică, în respectul scrupulos al structurii originale a textului biblic. Într-un registru şi mai diferit, noua traducere a Bibliei – numită „Biblia Bayard” (2001) – a mobilizat timp de şase ani 27 de exegeţi şi 20 de scriitori repartizaţi în binoame. Concepută într-un limbaj cizelat, această traducere reconstituie într-un mod potrivit dimensiunea literară a textului biblic. Dacă există o experienţă emblematică a acestei noi dezvoltări biblice, atunci aceasta este cea a Traducerii Ecumenice a Bibliei, care a fost începută acum 50 de ani şi a cărei ediţie revizuită a fost publicată în noiembrie 2010. Particularitatea acesteia nu este doar aceea de a fi o traducere comună pentru catolici, ortodocşi şi protestanţi, ci, mai ales, de a fi o traducere comună. Mai clar: toate notele şi introducerile sunt redactate împreună, fără ca divergenţele doctrinale să reprezinte un obstacol. TEB rămâne pentru acest fapt unul dintre simbolurile cele mai vii ale mişcării ecumenice, tipărită până azi în 2,5 milioane de exemplare.
