Viaţa consacrată în România – speranţă pentru Biserică
07.12.2010, Iaşi (Catholica) - „Ia chipul său în inima ta!” – sub egida acestui moto poate fi aşezat cursul de formare în „Îndrumarea spirituală”, organizat în premieră în România de către Conferinţa Română a Superioarelor Majore, pe parcursul a doi ani, din 30 aprilie 2010 până în 10 noiembrie 2010, în opt module a câte cinci zile fiecare. Conştienţi de faptul că „persoanele consacrate sunt chemate în mod special să fie martori ai îndurării Domnului” şi „punte spre Dumnezeu pentru toţi cei care le întâlnesc” (cf. predica Papei Benedict al XVI-lea în sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu şi Ziua Mondială a Vieţii Consacrate, Vatican, 2 februarie 2010), organizatorii acestui curs au înţeles urgenţa formării îndrumătorilor spirituali în rândul persoanelor consacrate care, prin carismele lor, „devin semn al Duhului în vederea unui viitor nou, luminat de credinţa şi de speranţa creştină” (cf. Îndemnului apostolic postsinodal Vita consecrata al papei Ioan Paul al II-lea).
Laitmotivul care a străbătut ca un ecou întregul curs – „Ia chipul său în inima ta!”- a pornit de la contemplarea parabolei Tatălui Milostiv (Lc 15,11-32) şi a icoanei cu acelaşi nume a lui Rembrandt, care au însoţit oaza spirituală, adică ziua de reculegere a fiecărui modul. Datorită acestui drum spre interiorul nostru am înţeles tot mai mult mesajul Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate din 2 februarie 2010 (menţionat mai sus) şi anume că „persoanele consacrate menţin vie experienţa iertării lui Dumnezeu, deoarece au conştiinţa că sunt persoane mântuite, că sunt mari atunci când se recunosc mici, că se simt reînnoite şi învăluite de sfinţenia lui Dumnezeu când recunosc propriul păcat”. În acest climat spiritual şi cu această melodie în suflet – „Ia chipul său în inima ta!”, 22 de surori din diferite congregaţii şi dieceze ale Bisericii din România au prelucrat şi aprofundat teme legate de îndrumarea spirituală sub îndrumarea unui maestru în domeniul respectiv. Grupul de surori care a moderat această formare a fost compus din sr. Monica Cojan, CJ, sr. Magdalena Fulop, SSS, şi sr. Anna Dieckmann, MSC.
În urma discuţiilor şi a împărtăşirilor în grupuri mai mici sau mai mari, din viaţa personală sau din slujirea pastorală, am înţeles şi mai mult nevoia de speranţă şi de sens a oricărei vieţi omeneşti. De aceea, cu ocazia încheierii acestei formări, am reafirmat cu tărie dorinţa şi voinţa noastră, a fiecăreia în parte, de-a duce vestea cea bună persoanelor cu care venim în contact şi de-a avea o inimă „ascultătoare” faţă de ele. Ne simţim întărite pe acest drum de harul lui Dumnezeu care „ne-a făcut lucruri mari: sfânt este numele lui” (Lc 1,49) şi de spiritul de comuniune şi de colaborare fraternă care există între noi. Având-o ca model pe Maria, Fecioară şi Mamă, spunem da Bisericii lui Christos, pentru ca oamenii, „văzând faptele noastre bune, să-l preamărească pe Tatăl care este în ceruri. (sr. Irina Patraşc şi sr. Ioana Turc)