Uniţi în rugăciunea pentru unitatea creştinilor
26.01.2011, Bacău (Catholica) - Cu ocazia Octavei Mondiale de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care s-a desfăşurat între 18 şi 25 ianuarie 2011, au avut loc la Bacău întâlniri între comunitatea catolică „Fericitul Ieremia” şi cea ortodoxă „Sfinţii Trei Ierarhi”. A devenit deja o tradiţie pentru cele două parohii din nord-estul Bacăului, „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Fericitul Ieremia”, să se întâlnească, să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să se roage împreună, an de an, pentru ca dorinţa Mântuitorului – „ca toţi să fie una” – să devină realitate cât mai curând.
În biserica romano-catolică „Fericitul Ieremia” din Bacău, duminică, 23 ianuarie 2011, începând cu ora 18.00, a avut loc prima întâlnire ecumenică. La această întâlnire prezidată de pr. Dumitru Gabor, paroh al parohiei „Fericitul Ieremia”, au fost prezenţi preoţii ortodocşi Vasile Sârcu, paroh al comunităţii „Sfinţii Trei Ierarhi” şi Silviu Besa, iar din partea comunităţii catolice au fost prezenţi preoţii care activează în parohie, pr. Lucian Simon, responsabil al Asociaţiei Caritas Bacău, şi părinţii salezieni împreună cu superiorul lor, pr. Venceslau Grosu. În cea de-a doua oră de rugăciune preoţii, împreună cu credincioşii, s-au întâlnit marţi, 25 ianuarie, începând cu ora 18.00, în biserica ortodoxă „Sfinţii Trei Ierarhi”. Această celebrare a fost prezidată de pr. Vasile Sârcu, paroh al comunităţii gazdă.
Pr. Lucian Simon a scos în evidenţă la predică ce înseamnă ecumenismul şi necesitatea lui, chiar dacă unii sunt împotriva ecumenismului. Bucuria celor prezenţi la rugăciune a fost sporită ştiind că anul acesta catolicii şi ortodocşii vor sărbători Paştele împreună. „După aceste zile de rugăciune pentru unitate cu toţii şi-au dat seama că această Săptămână de rugăciune nu este doar o simplă modă şi nici o simplă imagine a Bisericilor, ci ea este o necesitate”, scrie pr. Adrian Blăjuţă în corespondenţa pentru Ercis.ro. „Faptul că Săptămâna aceasta de rugăciune se desfăşoară la începutul anului ne arată, ca un simbol, că ea nu trebuie să dureze doar opt zile, ci trebuie să fie continuată tot anul, prin rugăciune şi prin faptele de zi cu zi.”