Criza din Egipt poate conduce şi la lucruri bune

09.02.2011, Vatican (Catholica) - Situaţia actuală politică şi socială din Egipt şi Tunisia ar putea să ofere ocazia pentru o creştere în sens pozitiv, a declarat pr. Federico Lombardi, directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, în cea mai recentă emisiune Octava Dies. „În aceste săptămâni lumea priveşte spre Africa de Nord şi spre Orientul Mijlociu”, a spus el. „Mai întâi Tunisia, apoi Egiptul şi alte ţări unde sunt în desfăşurare schimbări politice, încă greu de definit şi de evaluat, dar care sunt cu siguranţă atât de importante încât se poate vorbi de o ‘revoluţie’.”

În Tunisia demonstraţiile şi revoltele începute în decembrie au fost îndreptate împotriva regimului preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, acuzat de corupţie şi represiuni în cei 23 de ani cât a fost la putere. Preşedintele a părăsit ţara, iar premierul Mohamed Ghannouchi a preluat conducerea Tunisie. Proteste au început apoi în Egipt, pe 25 ianuarie, în încercarea îndepărtării preşedintelui Hosni Mubarak, de 82 de ani, care conduce ţara de 30 de ani. Deşi preşedintele este încă la putere, guvernul a promis reforme şi a stabilit un comitet care să analizeze schimbările propuse pentru constituţie. Pr. Lombardi a spus: „Cu toţii sperăm că toţi cei implicaţi vor fi scutiţi de violenţă şi de vărsare de sânge, şi că instabilitatea nu va fi prelungită până în acel punct în care riscul unei ciocniri va fi mai mare.”

„Evident, dificultăţile economice, sărăcia în care trăieşte mare parte din populaţie, devenite mai acute pe fondul crizei economice globale, au cântărit greu în începerea protestelor.” Dar, a continuat el, „aşa după cum observau şi Episcopii din Africa de Nord”, este important să se recunoască „aşteptarea unei mai mari libertăţi şi demnităţi în special din partea generaţiilor tinere, tradusă în dorinţa ca toţi să fie recunoscuţi ca cetăţeni, ca cetăţeni responsabili”. „Sunt oameni care, pentru a-şi trăi demnitatea, apelează la o exercitare mai responsabilă a drepturilor lor de cetăţeni. Creştinii sunt o mică minoritate, dar sunt solidari cu toţi aceştia în aşteptări şi speranţe. […] Dacă aceste naţiuni musulmane reuşesc în această misiune critică a creşterii dialogului, a respectului pentru drepturile tuturor, a libertăţii, atunci pacea lumii va fi mai sigură. Este ceea ce le dorim, în primul rând pentru binele lor, dar şi pentru binele întregii familii a popoarelor.”