Serviciu liturgic de pocăinţă în Irlanda

22.02.2011, Dublin (Catholica) - Biserica este îndatorată victimelor abuzurilor sexuale din partea clerului care au refuzat să tacă chiar şi atunci când s-au confruntat cu neîncrederea, a afirmat Arhiepiscopul Diarmuid Martin de Dublin, când a celebrat duminică, 20 februarie 2011, un serviciu liturgic de pocăinţă în Pro-Catedrala Preasfânta Maria, în cadrul vizitaţiei apostolice în Arhidieceza de Dublin. În cadrul serviciului liturgic, care a fost pregătit în cea mai mare parte de victime, Cardinalul Sean O’Malley, Arhiepiscop de Boston, şi Arhiepiscopul Martin au spălat picioarele unui grup de persoane care au suferit în diferite moduri din cauza abuzului.

Cardinal O’Malley este unul dintre Vizitatorii apostolici numiţi de Papa Benedict al XVI-lea. În predica sa, Arhiepiscopul Martin a reflectat asupra tăcerii. „Cineva mi-a amintit odată diferenţa dintre, pe de o parte, a cere scuze, şi pe de altă parte, a cere iertare. Pot să mă ciocnesc de cineva pe stradă şi să spun ‘Scuze’. Poate avea o semnificaţie sau poate fi doar o formulă goală. Când îmi cer scuze eu deţin controlul. Când cer iertare însă nu mai deţin eu controlul, sunt în mâinile celuilalt. Doar tu poţi să mă ierţi; doar Dumnezeu poate să mă ierte”, a reflectat prelatul. „Eu, ca Arhiepiscop de Dublin şi ca Diarmuid Martin, stau aici în tăcere şi cer iertare de la Dumnezeu şi cer primii paşi de iertare din partea tuturor persoanelor care au fost abuzate”, a adăugat el.

Arhiepiscopul a vorbit despre o altă tăcere: aceea care este „o lipsă de curaj şi adevăr”. „Se află astăzi în această catedrală persoane faţă de care trebuie să îmi exprim imensa noastră recunoştinţă pentru faptul că nu au rămas tăcute”, a spus el. „În ciuda durerii pe care le-a adus-o acest lucru, ei au avut curajul de a vorbi, de a vorbi, de a vorbi şi de a vorbi iar şi iar, cu curaj şi hotărâre chiar şi în faţa neîncrederii şi respingerii”. El a spus că Biserica din Dublin şi Biserica din lumea întreagă este îndatorată acestor persoane. „Unii dintre voi în suferinţa şi dezgustul vostru aţi respins Biserica pe care odată aţi iubit-o, dar în mod paradoxal abandonul vostru a putut ajuta la purificarea Bisericii prin a o provoca să se confrunte cu adevărul, să iasă din negare, să recunoască răul care a fost făcut şi suferinţa care a fost provocată”, a reflectat Arhiepiscopul Martin.

„Fac apel la voi să continuaţi să vorbiţi”, a adăugat el. „Există încă un drum lung de parcurs în onestitate înainte ca să putem merita cu adevărat iertarea”. Prelatul în vârstă de 65 de ani a vorbit şi despre tăcerea lui Isus pe cruce, întreruptă de cuvintele Lui finale, inclusiv de afirmarea iertării unuia dintre tâlharii răstigniţi împreună cu El. „Acea iertare nu este o iertare ieftină”, a afirmat Arhiepiscopul. „Unul dintre tâlhari şi-a bătut joc de Isus; el nu a recunoscut faptul că s-a înfăptuit un act de nedreptate. Celălalt şi-a recunoscut propria vină şi acea recunoaştere a deschis uşa iertării.

„Nimeni dintre cei care împărtăşesc responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat în Biserica lui Isus Cristos în această Arhidieceză nu poate cere iertare de la cei care au fost abuzaţi fără a recunoaşte mai întâi nedreptatea făcută şi propria lor greşeală în ceea ce s-a întâmplat”. „Ne-am adunat sub semnul crucii care ne judecă, dar care în cele din urmă ne eliberează”. Arhiepiscopul Martin a caracterizat serviciul liturgic ca fiind „doar un prim pas”. „Arhidieceza de Dublin nu va mai fi niciodată la fel. Va purta întotdeauna această rană în ea. Arhidieceza de Dublin nu poate sta liniştită până în ziua când ultima victimă şi-a găsit pacea şi se poate bucura în a fi pe deplin acea persoană care Dumnezeu în planul Său doreşte ca ea să fie”.