O viaţă dăruită slujirii lui Isus, în ciuda dificultăţilor comunismului
06.01.2012, Iaşi (Catholica) - În seara zilei de 28 decembrie 2011, a trecut la Domnul sora Maria Gabor, din Congregaţia Notre Dame de Sion. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 31 decembrie 2011, în satul său natal, aflăm de pe Ercis.ro. Sora Maria Gabor s-a născut la 13 noiembrie 1930, la Butea. În anii comunismului, sora Maria a lucrat pentru un scurt timp în parohia Iugani după care, timp de aproape 10 ani, la Seminarul din Iaşi, după redeschiderea sa. A lucrat mai apoi, până la pensie, la fabrica „Ţesătura” din Iaşi.
Împreună cu alte tinere, a dus o viaţă profund religioasă, ceea ce a atras atenţia sorei Rosine, din Congregaţia Notre Dame de Sion, ce locuia în Iaşi după desfiinţarea Congregaţiei, în anul 1948. La 9 iunie 1967, Congregaţia pentru Viaţa Consacrată a acordat autoritatea de a se institui noviciate, o formare în lume, sub direcţiunea unei surori, în ţările unde exista persecuţia religioasă, cerând să se păstreze secret textul dat de Vatican. Consiliul General al Congregaţiei de la Roma a autorizat-o astfel pe sora Rosine cu misiunea de a forma noi surori în România. Sora Rosine a remarcat pietatea unor tinere care mergeau la Sfânta Liturghie zilnic şi le-a vorbit despre viaţa consacrată şi despre Congregaţie.
Sora Maria Gabor, împreună cu alte trei tinere, a început timpul de formare cu sora Rosine şi sub direcţiunea pr. Iosif Pal. La 21 noiembrie 1971, sora Maria a depus primele voturi, în secret, în capela surorilor Notre Dame de Sion din cimitirul Eternitatea din Iaşi, voturile fiind primite de acelaşi pr. Iosif Pal. Secretul trebuia să fie bine păstrat, deoarece aceste voturi clandestine erau considerate delicte grave în faţa regimului comunist; nici familiile nu trebuiau să cunoască acest lucru. Căderea comunismului a permis Congregaţiei Notre Dame de Sion să adune surorile care au rostit voturile în clandestinitate, pentru momente de formare. Prima sesiune de formare a fost organizată în anul 1990, la Viena, unde a participat şi sora Maria.
În anul 2006, s-a retras în comunitatea surorilor din Roman. În slăbiciunile ei fizice, s-a remarcat prin blândeţe, bunătate şi în special surâsul pe care ştia să îl dăruiască tuturor celor din jur. După moartea surorii sale de sânge, sora Elisabeta Gabor, şi ea soră în Congregaţia Notre Dame de Sion, în luna aprilie 2011, sora Maria a vorbit deseori de dorinţa sa de a merge şi a-l întâlni pe cel căruia i-a consacrat viaţa sa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a chemat-o la dânsul; a lăsat în urma ei o mărturie a unei vieţi dăruite în totalitate slujirii lui Isus, în ascuns, în ciuda dificultăţilor regimului comunist.
