Episcopii trebuie să arate milă şi caritate săracilor

10.01.2012, Vatican (Catholica) - Vineri, 6 ianuarie, de la 10AM, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat Liturghia în Solemnitatea Epifaniei Domnului. În timpul ceremoniei, a conferit consacrarea episcopală Mons. Charles John Brown, Nunţiu Apostolic în Irlanda, şi Mons. Marek Solczynski, Nunţiu Apostolic în Georgia şi Armenia. Liturghia a fost concelebrată de Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului; Cardinalul William Joseph Levada, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, şi de cei doi noi Arhiepiscopi.

În predica sa, Sfântul Părinte a reflectat asupra lecturii sărbătorii, care îi prezintă pe Magii ce sosesc din Răsărit la Betleem pentru a-l adora pe Pruncul Isus, comparând aceasta cu misiunea Episcopilor în Biserică. „Magii din Răsărit […] au deschis neamurilor calea spre Cristos. În timpul acestei Sfinte Liturghii, voi consacra întru episcopat doi preoţi; îi voi consacra ca păstori ai poporului lui Dumnezeu. Conform cuvintelor lui Isus, parte a sarcinii păstorului este să îşi conducă turma. Aşadar, cu toate diferenţele în vocaţie şi misiune, putem privi spre aceste figuri, primii dintre neamuri care au găsit drumul spre Cristos, pentru îndrumări cu privire la sarcinile Episcopilor”.

Magii „au fost, am putea spune, oameni de ştiinţă, dar nu doar în sensul că ei căutau cunoştinţe vaste: doreau ceva mai mult. … Erau oameni cu inimi neliniştite, nesatisfăcuţi de lucruri superficiale şi obişnuite. Erau oameni în căutarea… lui Dumnezeu… oameni vigilenţi, capabili să citească semnele lui Dumnezeu, limbajul Său blând şi pătrunzător. Au fost de asemenea curajoşi, şi totuşi umili: ne putem imagina că au avut de îndurat o oarecare batjocură pentru că s-au pornit la drum pentru a-l găsi pe Regele evreilor, cu costul unui atât de mare efort. Pentru ei puţin a contat ce gândea sau spunea despre ei cutare sau cutare persoană, oricât de influentă şi inteligentă. Pentru ei a fost o problemă ce privea adevărul însuşi, şi nu opinia umană. Şi-au asumat aşadar sacrificiile şi efortul unui drum lung şi nesigur. Curajul lor umil le-a permis să se închine înaintea copilului unei familii sărmane şi să recunoască în El pe Regele promis, pe Cel pe care se porniseră, atât pe drumul lor exterior cât şi în cel interior, să îl găsească şi să îl cunoască”.

„Cum am putea să nu recunoaştem în toate acestea anumite elemente esenţiale ale slujirii episcopale? Episcopul trebuie să fie şi el un om cu inima neliniştită, nesatisfăcut de lucrurile obişnuite ale acestei lumi, ci îndemnat în lăuntrul său de neliniştea inimii sale să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, să caute faţa Lui, să îl recunoască tot mai mult, să fie capabil să îl iubească tot mai mult. Episcopul trebuie să fie şi el un om cu o inimă vigilentă, care să recunoască limbajul blând al lui Dumnezeu şi să ştie cum să distingă adevărul de simpla aparenţă. Episcopul trebuie să fie şi el plin de curajul umilinţei, neinteresat de opinia predominantă despre el, ci urmând criteriul adevărului lui Dumnezeu şi formându-şi un punct de vedere în funcţie de acesta. … El trebuie să poată merge înainte şi să arate drumul, … pe urmele Celui care a mers înaintea noastră a tuturor, deoarece El este adevăratul păstor: … Isus Cristos. Şi trebuie să aibă umilinţa de a se închina înaintea Dumnezeului care s-a făcut atât de tangibil şi atât de simplu încât contrazice mândria noastră nebună în împotrivirea ei la a-l vedea pe Dumnezeu atât de aproape şi atât de mic”.

„Liturgia consacrării episcopale explică trăsăturile esenţiale ale acestei slujiri în opt întrebări adresate candidaţilor. … aceste întrebări orientează voinţa şi arată drumul de urmat. Voi cita aici pe scurt doar câteva dintre cele mai importante cuvinte ale acestei prezentări, unde găsim menţionarea explicită a elementelor pe care tocmai le-am analizat în legătură cu magii din sărbătoarea de astăzi. … A predica Evanghelia lui Isus Cristos, a merge înainte şi a conduce, a păzi moştenirea sacră a credinţei noastre, a arăta milostivire şi caritate faţă de săraci, oglindind astfel iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru noi, şi, în sfârşit, a se ruga fără încetare: acestea sunt trăsăturile fundamentale ale slujirii episcopale. A se ruga fără încetare înseamnă: a nu pierde niciodată contactul cu Dumnezeu, a ne lăsa în mod constant atinşi de El în profunzimile inimilor noastre. … Doar cineva care îl cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu îi poate conduce pe alţii la Dumnezeu”.