Comuniunea şi cooperarea pastorală între Africa şi Europa

18.02.2012, Vatican (Catholica) - Joi, 16 februarie 2012, în Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a primit în audienţă participanţii la al doilea Simpozion al Episcopilor Europeni şi Africani, care a început în data 13 februarie şi examinează tema „Evanghelizarea astăzi: comuniunea şi cooperarea pastorală între Africa şi Europa”. Evenimentul se va încheia vineri, 17 februarie, cu un pelerinaj la Sanctuarul italian al Sfintei Feţe de la Manoppello. „Pentru Biserica din Europa”, a spus Papa, „întâlnirea cu Biserica din Africa este un moment de har datorită speranţei şi bucuriei cu care comunităţile ecleziale africane trăiesc şi mărturisesc credinţa, cum am putut să constat în călătoriile mele apostolice. Pe de altă parte, este frumos să vezi cum Biserica din Africa, deşi trăind în mijlocul atâtor dificultăţi şi cu nevoie de pace şi de reconciliere, se arată disponibilă în a împărtăşi credinţa sa”.

În relaţia dintre cele două Biserici, Episcopii trebuie să aibă grijă să păstreze „legătura fundamentală între credinţă şi caritate, pentru că acestea se luminează reciproc în adevărul lor. Caritatea favorizează deschiderea şi întâlnirea cu omul de astăzi, în realitatea sa concretă, pentru a i-l duce pe Cristos şi iubirea Sa faţă de orice om şi orice familie, mai ales faţă de cei care sunt mai săraci şi singuri”. Papa şi-a îndreptat atenţia şi spre dificultăţile cu care se confruntă prelaţii, incluzând indiferenţa religioasă „care conduce multe persoane să trăiască ca şi cum nu Dumnezeu ar exista sau să se mulţumească cu o religiozitate vagă incapabilă să se confrunte cu problema adevărului şi datoria coerenţei. Astăzi, mai ales în Europa, dar şi în unele părţi ale Africii, se simte greutatea ambientului secularizat şi adesea ostil credinţei creştine”.

În acelaşi context Papa a menţionat şi „hedonismul, care a ajutat la pătrunderea crizei valorilor în viaţa zilnică, în structura familiei, în însuşi modul de a interpreta sensul existenţei. Simptom al unei situaţii de gravă tulburare socială este, de asemenea, răspândirea de fenomene precum pornografia şi prostituţia. Acestea să nu vă descurajeze, ci mai degrabă să constituie ocazie de a reînnoi angajamentul şi speranţa care se naşte din conştientizarea că noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape, fiindcă Cristos este întotdeauna cu noi”. Pontiful a reafirmat rolul central pe care îl joacă familia în asistenţa pastorală, ea fiind „cea mai solidă garanţie pentru reînnoirea societăţii. În familie, care găzduieşte deprinderi, tradiţii, obiceiuri, rituri impregnate de credinţă, se găseşte terenul cel mai adecvat pentru înflorirea vocaţiilor”.

„Familia este şi nucleul de formare a tineretului”, a adăugat Sfântul Părinte. „Europa şi Africa au nevoie de tineri generoşi, care să ştie să îşi asume responsabilitatea viitorului lor, şi toate instituţiile trebuie să fie conştiente că în aceşti tineri se află viitorul şi că este important să facă tot posibilul pentru ca drumul lor să nu fie marcat de incertitudine şi de întuneric”. „În formarea noilor generaţii un rol important este ocupat de dimensiunea culturală… Biserica respectă orice descoperire a adevărului, pentru că orice adevăr vine de la Dumnezeu, însă ştie că privirea de credinţă fixată pe Cristos deschide mintea şi inima omului spre Adevărul Prim, care este Dumnezeu. Astfel, cultura alimentată de credinţă conduce la adevărata umanizare, în timp ce falsa cultură sfârşeşte prin a conduce la dezumanizare: am avut triste exemple de acest fel în Europa şi în Africa”.

Papa Benedict al XVI-lea a concluzionat: „Simpozionul vostru v-a oferit ocazia de a reflecta asupra problemelor Bisericii în două continente. Cu siguranţă, dificultăţile nu lipsesc, şi sunt uneori mari; însă, pe de altă parte, sunt şi dovada că Biserica este vie, este în creştere, şi nu îi este teamă să îşi împlinească misiunea sa de evanghelizare. Pentru aceasta are nevoie de rugăciunea şi angajamentul tuturor credincioşilor; într-adevăr, evanghelizarea este parte integrantă a vocaţiei tuturor celor botezaţi, care este vocaţia la sfinţenie… Păstorilor, însă, le este încredinţată o responsabilitate deosebită. Prin urmare, sfinţenia voastră personală trebuie să strălucească în folosul celor care au fost încredinţaţi grijii voastre pastorale şi pe care voi trebuie să îi slujiţi… Autoritatea morală şi credibilitatea ce susţin exercitarea puterii voastre juridice pot proveni numai din sfinţenia vieţii voastre”.