Interpretarea „violenţei” lui Isus la alungarea vânzătorilor
11.03.2012, Vatican (Catholica) - În faţa miilor de pelerini veniţi pentru tradiţionala întâlnire de la miezul zilei de duminică, pentru antifonul Angelus, Papa Benedict al XVI-lea a oferit un scurt comentariu pe marginea lecturii din această duminică, după ritul latin. După rugăciune Pontiful a lansat un apel pentru „populaţia dragă din Madagascar”, afectată de calamităţi naturale. În continuare alocuţiunea Papei în traducerea pr. Vincenţiu Balint (ARCB.ro).
Iubiţi fraţi şi surori!
Evanghelia din această a III-a duminică din Postul Mare face referinţă – în redactarea sfântului Ioan – la cunoscutul episod al lui Isus care îi alungă din templul din Ierusalim pe vânzătorii de animale şi pe schimbătorii de bani (cf. In 2,13-25). Acest fapt, relatat de toţi evangheliştii, are loc în preajma sărbătorii Paştelui şi provoacă mare impresie atât mulţimii cât şi ucenicilor. Cum trebuie să interpretăm acest gest al lui Isus?
Înainte de toate, trebuie observat că gestul nu a cauzat nici o represiune din partea autorităţilor ordinii publice, întrucât a fost văzut ca o acţiune tipic profetică: în realitate, profeţii, în numele lui Dumnezeu, denunţau deseori abuzuri, şi o făceau de multe ori prin gesturi simbolice. Problema, pentru orice eventualitate, era autoritatea lor. Iată de ce ceea ce iudeii îi cer lui Isus: „Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?” (In 2,18), ne arată că acţionează cu adevărat în numele lui Dumnezeu. Alungarea vânzătorilor din templu a fost interpretată şi în sens politico-revoluţionar, plasându-l pe Isus pe linia mişcării zeloţilor. Aceştia erau, într-adevăr, „zeloşi” pentru legea lui Dumnezeu şi gata să folosească violenţa pentru a o face respectată. În timpurile lui Isus se aştepta un Mesia care să-l elibereze pe Israel de sub stăpânirea romanilor. Însă Isus dezamăgeşte această aşteptare, atât de mult încât unii ucenici îl părăsesc, iar Iuda Iscarioteanul de-a dreptul îl trădează. În realitate, este imposibil să îl interpretezi pe Isus ca fiind violent: violenţa este contrară Împărăţiei lui Dumnezeu, este un instrument al anticristului. Violenţa nu serveşte niciodată umanităţii, ci o dezumanizează.
Să ascultăm aşadar cuvintele pe care Isus le spune săvârşind acel gest: „Luaţi astea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!”. Şi ucenicii şi-au amintit atunci ceea ce este scris într-un psalm: „Râvna casei tale mă consumă” (69,10). Acest psalm este o invocaţie de ajutor într-o situaţie de pericol extrem din cauza urii duşmanilor: situaţia pe care Isus o va trăi în patima sa. Râvna pentru Tatăl şi pentru casa lui îl va conduce până la cruce: a sa este râvna iubirii care nu se sustrage răspunderii, nu cea care ar vrea să îi slujească lui Dumnezeu prin intermediul violenţei. Da fapt, „semnul” pe care Isus îl va da ca dovadă a autorităţii sale va fi tocmai moartea şi învierea sa: „Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou”. Şi Sfântul Ioan notează: „Dar El vorbea despre templul trupului Său” (In 2,20-21). Cu Paştele lui Isus începe un nou cult, cultul iubirii, şi un nou templu care este El însuşi, Cristos înviat, prin care fiecare credincios îl poate adora pe Dumnezeu Tatăl „în duh şi adevăr” (In 4,23). Dragi prieteni, Duhul Sfânt a început să construiască acest nou templu în sânul Fecioarei Maria. Prin mijlocirea ei, să ne rugăm ca fiecare creştin să devine o piatră vie a acestui edificiu spiritual.
