Oamenii de afaceri trebuie să îşi trăiască credinţa în munca lor

11.04.2012, Lyon (Catholica) - Creştinii trebuie să integreze credinţa lor cu munca lor în sectorul privat, le-a spus oamenilor afaceri preşedintele Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, prezentând un nou document al dicasterului. „Omenirea trebuie să facă astfel încât creaţia să slujească nevoilor ei prin puterea transformatoare a muncii”, le-a spus Cardinal Peter K. Turkson la 2.000 de oameni de afaceri creştini în Lyon, Franţa. „În exerciţiul afacerilor, aşadar, omenirea trebuie să devină o ‘stâncă’ ce să susţină creaţia prin practicarea iubirii şi a dreptăţii. Şi aceasta apare a fi cu adevărat vocaţia liderului de afaceri creştin: a practica iubirea şi dreptatea şi a-i învăţa pe oamenii pe care el îi conduce, de care este responsabil, să facă la fel, pentru susţinerea întregii creaţii, începând de la fraţi noştri”.

Cardinalul Turkson a vorbit în cadrul celui de-al 24-lea Congres Mondial al Uniunii Internaţionale Creştine a Liderilor de Afaceri (UNIAPAC), desfăşurat în ziua de 30 martie 2012, prezentând tema noului document al Consiliului Pontifical: „Vocaţia liderului de afaceri: o reflecţie”. El a descris textul de 30 de pagini – care s-a dezvoltat dintr-un seminar din februarie 2011 despre Enciclica socială a Papei Benedict al XVI-lea „Caritas in Veritate” – drept „un ghid util pentru liderii de afaceri care caută să crească în virtutea carităţii în conformitate cu vocaţia lor”. O problemă majoră pentru creştinii din lumea modernă, potrivit documentului, este ispita unei „vieţi împărţite” – implicând „o ruptură între credinţa pe care mulţi o mărturisesc şi vieţile lor de zi cu zi”.

Această separare dintre credinţă şi viaţa profesională „este o greşeală fundamentală care contribuie la o mare parte din răul care se face astăzi în lumea afacerilor” – inclusiv neglijarea vieţii de familie, un „ataşament nesănătos faţă de putere” şi „abuzarea de puterea economică”, neţinându-se seama de binele comun. Critica din partea Consiliului Pontifical faţă de „viaţa împărţită” este înrădăcinată în cuvintele lui Cristos însuşi, care ne-a învăţat că „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni… Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei” (Matei 6,24). „Liderii de afaceri care nu se văd pe sine ca slujindu-i pe ceilalţi şi pe Dumnezeu în munca lor vor umple lipsa de ţel cu un substitut mai puţin valoros”, se arată în text. „Viaţa împărţită nu este unificată sau integrată: este în mod fundamental dezordonată, şi astfel nu este la înălţimea chemării lui Dumnezeu”.

Remediul sugerat implică o conştientizare mai mare a învăţăturii sociale a Bisericii, şi o îmbrăţişare a „chemării universale la sfinţenie” în sfera profesională. „O viaţă spirituală evlavioasă este absolut indispensabilă”, le-a spus Cardinalul Turkson oamenilor de afaceri. „Trebuie să primiţi Sacramentele şi să vă rugaţi frecvent. Atunci când căutaţi darurile spirituale, ele vă vor da harul de a trăi o viaţă integră, şi vă vor împiedica să trăiţi o viaţă împărţită”. Noul document al Consiliului Pontifical pentru Justiţie arată că acestea nu sunt „acţiuni opţionale pentru un creştin”, şi nici nu sunt „simple acte private separate şi fără legătură cu afacerile”. Mai degrabă, abordând munca prin ochii credinţei, laicii pot continua misiunea lui Cristos în cadrul domeniului lor de angajare.

După cum a arătat Cardinalul Turkson în prefaţa la „Vocaţia liderului de afaceri”, Biserica „nu renunţă la speranţa că liderii de afaceri creştini, în ciuda întunericului actual, vor reface încrederea, vor inspira speranţa şi vor menţine vie flacăra credinţei care alimentează căutarea zilnică de către ei a binelui”. Cardinalul le-a spus oamenilor de afaceri că o paradigmă economică „centrată pe câştigurile de capital” s-a demonstrat a fi depăşită. El i-a îndemnat în schimb pe întreprinzători să se concentreze pe a face voinţa lui Dumnezeu în sectorul privat – venind în întâmpinarea „nevoilor lumii cu bunuri care să fie cu adevărat bune şi folositoare” şi organizând munca „într-o manieră care să respecte demnitatea umană”.