In memoriam – pr. Gheorghe Neamţiu
25.04.2012, Cluj (Catholica) - În ziua Învierii Domnului – duminică, 15 aprilie 2012 -, a fost chemat la Casa Tatălui Ceresc pr. Gheorghe Neamţiu, la împlinirea a 93 ani de viaţă şi a 70 ani de preoţie. Reamintindu-şi meritele celui care a fost „un vrednic slujitor al Domnului, un păstor al Turmei lui Hristos, îndrumător spiritual prin cuvânt şi trăire, sfinţitor prin administrarea Sfintelor Taine, dar şi prin scrierile şi prezenţa sa”, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, l-a caracterizat: „Neobosit cărturar, dorea să împărtăşească lecturile, studiile sale prin scrieri, prin traduceri, prin publicarea unor articole şi cărţi de înaltă valoare spirituală”, citim pe BRU.ro.
„Pe plan spiritual a fost un om al rugăciunii, un ascet, un trăitor al credinţei. Fermitatea credinţei şi-a dovedit-o şi în grelele timpuri de încercare, trecând, cu hotărâre şi perseverenţă, prin marele examen al închisorilor comuniste şi adăugându-se astăzi la şirul martirilor şi mărturisitorilor Bisericii Greco-Catolice. Smerit, a acceptat şi munci umilitoare atunci când, eliberat din detenţie, nu a fost primit decât ca lăcătuş necalificat la Carbochim. Şi-a continuat cu hotărâre preoţia în clandestinitate şi apoi, la ceasul legalizării Bisericii neînvinse de atei, s-a alăturat, trup şi suflet, colectivului de preoţi care împreună cu Arhiereul George Guţiu au început drumul refacerii Bisericii”.
„Deşi avea o venerabilă vârstă, nelipsită de slăbiciunile inerente trupului uman, celebra Sfinte Liturghii în Piaţa Libertăţii împreună cu întreaga comunitate. Îmi amintesc Sărbătorile Învierii anilor ’90, când, în pofida frigului, a vântului, a ploii, stătea drept cu lumina Învierii în mâini, chiar dacă ceara fierbinte se prelingea pe mână şi pe haină, ca un adevărat far luminos, simbol al luminii lui Hristos Înviat care dăinuia în întunericul lumii – aşa i-a fost şi viaţa, a purtat lumina lui Hristos”. Slujba de înmormântare a fost celebrată în 18 aprilie 2012, la Catedrala Schimbarea la Faţă, în prezenţa Episcopului eparhial şi a unui număr mare de preoţi şi credincioşi.
În cuvântul de bun-rămas rostit cu acest prilej, PS Florentin a schiţat un sugestiv portret al pr. Neamţiu, care a fost „riguros, competent, poet, cu mare acurateţe lingvistică şi teologică, cu spirit artistic”, amintind că a adus o contribuţie de bază la proiectul de reformă a Liturghiei în forma ei de clandestinitate, precum şi faptul că a făcut parte din echipa de conducere a Diecezei de Cluj, ca şi Provicar I, împreună cu pr. Tertulian Langa şi pr. Romulus Gorcea.
În continuare, pr. dr. Ioan M. Bota a rostit un cuvânt in memoriam, după care pr. Ovidiu Lăpuşte, paroh al parohiei Mănăştur 1 Vest, a cerut, în numele pr. Neamţiu, iertare de la cei care l-au cunoscut şi iubit, împlinindu-i şi o ultimă dorinţă: pr. Lăpuşte, unul dintre fiii spirituali ai pr. Gheorghe Neamţiu, s-a aflat alături de acesta la patul morţii, şi pr. Neamţiu i-a încredinţat ultimele sale rânduri scrise, din şirul nenumăratelor predici şi meditaţii prin care a îmbogăţit patrimoniul spiritual al Bisericii. Sunt rândurile prin care se adresează personal celor care l-au condus pe ultimul drum, derulându-şi pentru ultima dată firul vieţii puse cu totul în faţa lui Dumnezeu, rânduri care a dorit să fie citite la propria înmormântare.
Tradiţia Bisericii spune că în Săptămâna Luminată, porţile Raiului sunt deschise, calea spre Rai fiind luminată de Cel Înviat. De aceea, conducându-l pe ultimul drum pe cel înălţat de acum în lumina lui Hristos, PS Florentin a îndemnat la bucurie: „Acum, când îl însoţim pe ultimul drum, dorim să îi mulţumim cu stimă şi cu reverenţă pentru apostolatul său în folosul Eparhiei noastre, aşa cum a răspuns cu disponibilitate solicitărilor pastorale. Astăzi răspunde ultimei chemări, suntem siguri că se va întâlni cu Cel pe care L-a iubit, L-a lăudat şi L-a slujit. Să ne bucurăm pentru că încă un vrednic slujitor al lui Hristos din Eparhia noastră a învins păcatul şi moartea, un nou mărturisitor încununat cu laurii victoriei se adaugă şirului celor care şi-au oferit viaţa pe altarul credinţei”.

Dumnezeu sa-L ierte si sa-L hodineasca. A fost un bun roman (bun si rugator la Dumnezeu), a fost o lumina vie printre noi. Un om care a iubit pe Dumnezeu mai presus de orice.