Seminţele vocaţiei să poată rodi în grădina Bisericii
29.04.2012, Vatican (Catholica) - La Sfânta Liturghia oficiată duminică, 29 aprilie 2012, Duminica Bunului Păstor şi Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, Papa Benedict al XVI-a a hirotonit 9 noi preoţi de la trei seminarii ale Diecezei de Roma. La terminarea ritul sacru, Pontiful a recitat antifonul pascal Regina coeli – Bucură-te, Regină a cerului de la fereastra biroului său particular, împreună cu miile de participanţi la Sfânta Liturghie, cărora la amiază li s-au alăturat alţi pelerini din diferite părţi ale lumii. Înainte de rugăciunea mariană pascală, Papa a ţinut o alocuţiune pe tema vocaţiei şi a amintit două beatificări celebrate una la Roma şi alta în Franţa. Vă oferim textul alocuţiunii Sfântului Părinte, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
S-a încheiat de puţin timp în Bazilica San Pietro celebrarea euharistică în care am hirotonit nouă preoţi noi pentru Dieceza de Roma. Să mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar, un semn al iubirii Sale fidele şi providenţiale pentru Biserică! Să ne strângem în mod spiritual în jurul acestor preoţi noi şi să ne rugăm pentru ca să primească pe deplin harul Sacramentului care i-a conformat lui Isus Cristos, Preot şi Păstor. Şi să ne rugăm pentru ca toţi tinerii să fie atenţi la vocea lui Dumnezeu care vorbeşte lăuntric inimii lor şi îi cheamă să se rupă de toate pentru a-i sluji Lui. Acestui scop este dedicată actuala Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii. Într-adevăr, Domnul cheamă mereu, dar de multe ori nu îl ascultăm. Suntem distraşi de multe lucruri, de alte voci, superficiale; şi apoi ne este teamă să ascultăm glasul Domnului, pentru că ne gândim că ar putea să ne ia libertatea noastră. În realitate, fiecare dintre noi este rod al iubirii: desigur, iubirea părinţilor, dar, mai profund, iubirea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine” (cf Isaia 49,15). În momentul în care îmi dau seama de aceasta, viaţa mea se schimbă: devine un răspuns la această iubire, mai mare decât oricare alta, şi astfel libertatea mea se realizează pe deplin.
Tinerii pe care astăzi i-am consacrat preoţi nu sunt diferiţi de ceilalţi tineri, dar au fost profund mişcaţi de frumuseţea iubirii lui Dumnezeu, şi nu au putut să nu răspundă cu toată viaţa lor. Cum au întâlnit iubirea lui Dumnezeu? Au întâlnit-o în Isus Cristos: în Evanghelia Sa, în Euharistie şi în comunitatea Bisericii. În Biserică se descoperă că viaţa fiecărui om este o istorie de iubire. Ne arată aceasta în mod clar Sfânta Scriptură, şi ne-o confirmă mărturia sfinţilor. Exemplară este expresia Sfântului Augustin, care în Confesiunile sale se adresează lui Dumnezeu: „Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă: târziu te-am iubit! Tu erai în mine, şi eu afară… Erai cu mine, şi eu nu eram cu Tine… Dar Tu m-ai chemat, şi strigătul Tău a învins surzenia mea” (X, 27.38).
Iubiţi prieteni, să ne rugăm pentru Biserică, pentru fiecare comunitate locală, pentru ca să fie ca o grădină bine irigată în care să poată să germineze şi să se dezvolte toate seminţele de vocaţie pe care Dumnezeu le împrăştie din abundenţă. Să ne rugăm pentru ca pretutindeni să fie cultivată această grădină, în bucuria de a se simţi chemaţi, în felurimea darurilor. În special familiile să fie primul ambient în care se „respiră” dragostea lui Dumnezeu, care dă tărie interioară, chiar în mijlocul dificultăţilor şi al încercărilor vieţii. Cine trăieşte în familie experienţa iubirii lui Dumnezeu primeşte un dar inestimabil, care aduce rod la timpul său. Să ne obţină toate acestea Preasfânta Fecioară Maria, model de primire liberă şi ascultătoare la chemarea divină, Maica fiecărei vocaţii în Biserică.
