Isus Bunul Păstor ca model pentru preoţi

30.04.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a conferit în dimineaţa zilei de duminică, 29 aprilie 2012, în cadrul unei celebrări solemne din Bazilica Vaticanului, consacrarea sacerdotală la nouă diaconi provenind din Seminare diecezane din Roma. Opt au fost hirotoniţi pentru Dieceza de Roma, iar al nouălea pentru Dieceza de Bui Chu din Vietnam. Alături de Sfântul Părinte au concelebrat, între alţii, Cardinalul Vicar pentru Roma, Agostino Vallini, şi vicegerantul Diecezei de Roma, Mons. Filippo Iannone. Sfântul Părinte şi-a început predica subliniind „marea bogăţie de semnificaţii” a tradiţiei romane de a conferi ordinele sacre tocmai în Duminica a IV-a a Paştilor, aceea numită a „Bunului Păstor”, o figură „foarte importantă pentru definirea preoţiei”.

În Evanghelia din această zi – Parabola Bunului Păstor (Ioan 10,11-18) – Isus nu doar se proclamă şi defineşte Bunul Păstor, ci oferă, a observat Papa , şi o primă şi fundamentală caracteristică a unui „bun păstor”. Este cel care „îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10,11). Tocmai aceste cuvinte, a continuat Pontiful, ne conduc la nucleul şi culmea revelaţiei lui Dumnezeu „ca Păstor al poporului Său”, care este Isus însuşi, „tocmai Isus care a murit pe cruce şi a înviat din mormânt a treia zi”, implicând pe fiecare om „în trecerea Sa de la moarte la viaţă”. După cum a explicat apoi Papa, în prima lectură (Faptele Apostolilor 4,8-12), Petru reia – din Psalmi – tema pietrei dispreţuite, atunci când este dus înaintea conducătorilor poporului şi a bătrânilor din Ierusalim. El îl defineşte pe Isus drept „piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară”, arătând că „nu este în nimeni altul mântuirea”.

Pentru Sfântul Părinte, a doua lectură, din Scrisoarea întâi a Sf. Apostol Ioan (1Ioan 3,1-2), ne explică „rodul” Paştilor: prin Paştile lui Cristos, noi devenim în mod real fii ai lui Dumnezeu. „Cu întruparea Sa, cu moartea şi învierea Sa şi cu darul Duhului Sfânt l-a introdus pe om într-o relaţie nouă cu Dumnezeu, propria Lui relaţie cu Tatăl. Este o relaţie deja pe deplin reală, dar nu încă pe deplin manifestată”. Va fi astfel la final, când – cu voia lui Dumnezeu – vom putea vedea chipul Său fără văluri, a spus Papa. Întorcându-se la Evanghelia Bunului Păstor şi adresându-se direct celor nou hirotoniţi, Sfântul Părinte a declarat că tocmai aceasta este sarcina preotului, „chemat să îi conducă pe credincioşii încredinţaţi lui” „la viaţa adevărată, la viaţa ‘din plin'”, amintind o expresie folosită tot de Evanghelistul Ioan (Ioan 10,10).

În timp ce în Isus se realizează „pe deplin” „figura biblică a regelui-păstor, care are în principal sarcina de a conduce poporul lui Dumnezeu, de a-l ţine unit şi a-l călăuzi”, prin Sacramentul Preoţiei, cel hirotonit „este inserat în mod particular în misterul Jertfei lui Cristos, cu o unire personală cu El, pentru a-i continua misiunea mântuitoare”. Tocmai de aceea, le-a spus Episcopul Romei noilor hirotoniţi, „pentru preot, a celebra în fiecare zi Sfânta Liturghie nu înseamnă a desfăşura o funcţie rituală, ci a împlini o misiune ce implică în întregime şi în mod profund existenţa, în comuniune cu Cristos înviat care, în Biserica Sa, reînnoieşte jertfa răscumpărătoare”.

„Preotul este chemat să trăiască în El însuşi ceea ce a experimentat personal Isus, adică a se dedica pe deplin predicării şi vindecării omului de orice rău al trupului şi al spiritului, şi apoi a rezuma totul în gestul suprem al „dăruirii vieţii” pentru oameni”. În împlinirea aceste misiuni, nu vor lipsi momentele dificile. „Atunci când povara crucii va fi prea grea, să ştiţi că acela este momentul cel mai valoros, pentru voi şi pentru persoanele încredinţate vouă”, deoarece „reînnoind cu credinţă şi cu iubire al vostru ‘da, cu ajutorul lui Dumnezeu vreau!’, să colaboraţi cu Cristos, Marele Preot şi Bunul Păstor, la a paşte oile Sale”.