Înţelepciunea Crucii în gândirea şi mărturia Fericitului Ioan Paul al II-lea

16.05.2012, Roma (Catholica) - „Suferinţa este acel continent pe care nimeni nu ajunge să îl străbată până la capăt”; „Prin intermediul suferinţei creştem în dăruirea de sine şi ajungem la gradul cel mai înalt al iubirii”. Aceste două convingeri ale Fericitului Ioan Paul al II-lea au fost amintite de Cardinalul Georges Cottier, teolog emerit al Casei Pontificale, în discursul prezentat marţi, 15 mai 2012, la simpozionul „Înţelepciunea Crucii în gândirea şi mărturia Fericitului Ioan Paul al II-lea”, desfăşurat la Universitatea Pontificală Laterană din Roma. Cardinalul Cottier a prezentat o lungă reflecţie despre spiritualitatea Papei Ioan Paul al II-lea, marcată de evenimente personale şi familiale încă de mic copil, prin pierderea mamei, când avea 9 ani, a fratelui său mai mare, patru ani mai târziu, iar la 21 de ani, prin moartea tatălui, pe care îl considera „primul său învăţător spiritual”, citim pe situl Radio Vatican.

În aceste condiţii, tânărul Wojtyla s-a încredinţat fără rezerve lui Dumnezeu singur şi va arăta pe tot parcursul existenţei o mare şi intensă atenţie la toate formele de suferinţă. În acest sens, Cardinalul Cottier a menţionat izvoarele spirituale ale acestei predispoziţii interioare: pe de o parte, scrierile Sf. Alois Maria Grignon de Montfort („Tratatul adevăratei devoţiuni la Preasfânta Fecioară Maria”) şi, pe de alta, scrierile Sf. Ioan al Crucii. „Întreaga biografie a Fericitului Ioan Paul al II-lea este marcată, încă din tinereţe, de suferinţă şi de sensibilitatea deosebită faţă de aceasta”, a continuat Cardinalul Cottier în discursul său despre „Înţelepciunea Crucii” la regretatul Pontif. „În faţa suferinţei enorme a umanităţii, care uneori pare fără margini şi crudă, mulţi cedează şi se răzvrătesc, pentru că unele forme de suferinţă sunt fără răspuns”.

Învăţătura Papei Ioan Paul al II-lea arată însă că durerea nu este fără sens, mai mult, cu ajutorul credinţei, ea ne face părtaşi în mod profund la misterul însuşi al lui Dumnezeu”. Cardinalul a făcut referinţă şi la vizita făcută de Papa Ioan Paul al II-lea, a doua zi după ce a fost ales ca Papă, la Mons. Deskur care se afla internat la Spitalul Gemelli din Roma din cauza unei boli grele. În timpul acestei vizite, Papa „s-a adresat bolnavilor, uimiţi să îl vadă în mijlocul lor, cerându-le să se roage pentru el pentru că, spunea, „rugăciunea îmi dă o putere specială pentru a împlini cu mai puţină nevrednicie obligaţiile care mi-au fost încredinţate odată cu această slujire”. Şi mai elocvent, pentru Cardinalul Cottier, este „darul suferinţei sale, oferit lui Dumnezeu şi pentru binele Bisericii, a doua zi după atentatul de la 13 mai 1981, ale căror urmări aveau să se resimtă pentru tot restul vieţii sale şi pe care el le va oferi ca jertfă personală, pentru a însoţi Biserica la intrarea în cel de al treilea mileniu al erei creştine”.