Dumnezeu este păstorul omenirii

22.07.2012, Vatican (Catholica) - Duminică, 22 iulie 2012, la rugăciunea Angelus, Papa Benedict al XVI-lea şi-a manifestat mâhnirea pentru masacrul de la Denver în Statele Unite şi naufragiul feribotului în apropiere de Zanzibar. Gândul Papei, de la reşedinţa pontificală estivă din Castel Gandolfo, s-au îndreptat şi spre Londra, unde vineri, 27 iulie, încep Jocurile Olimpice, pentru ca acestea să aducă roade de pace şi reconciliere în lume. Alocuţiunea duminicală a Sfântului Părinte s-a concentrat pe textele Liturghiei şi pe pomenirea de duminică 22 iulie, a Sfintei Maria Magdalena. Vă oferim textul acestei alocuţiuni după traducerea realizată de Radio Vatican.

Iubiţi fraţi şi surori!

Cuvântul lui Dumnezeu în această duminică ne repropune o temă fundamentală şi mereu fascinantă a Bibliei: ne aminteşte că Dumnezeu este păstorul omenirii. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu doreşte pentru noi viaţa, doreşte să ne călăuzească la păşune bună, unde ne putem hrăni şi odihni; nu doreşte ca noi să ne pierdem şi să murim, ci să ajungem la ţinta drumului nostru, care este tocmai plinătatea vieţii. Aceasta este ceea ce fiecare părinte doreşte pentru copiii săi: binele, fericirea, realizarea. În Evanghelie, Isus se prezintă pe sine ca Păstor al oilor pierdute ale casei lui Israel. Privirea lui asupra lumii este o privire ‘pastorală’. De exemplu, în Evanghelia din această duminică se spune că „coborându-se din barcă, Isus a văzut o mulţime numeroasă de oameni şi a fost cuprins de milă faţă de ei, deoarece erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe multe lucruri” (Marcu 6,34). Isus îl întruchipează Dumnezeu Păstor cu modul Lui de a predica şi cu faptele Lui, având grijă de bolnavi şi păcătoşi, de cei care sunt „pierduţi” (cf. Luca 19,10), pentru a-i aduce înapoi în siguranţă, în milostivirea Tatălui.

Printre „oile pierdute” pe care Isus le-a salvat se află şi o femeie pe nume Maria, originară din satul Magdala, lângă Lacul Galileei, şi de aceea numită Magdalena. Astăzi este pomenirea ei liturgică în calendarul Bisericii. Evanghelistul Luca spune că Isus a scos din ea şapte demoni (cf. Luca 8,2), adică a salvat-o dintr-o totală aservire celui rău. În ce constă această vindecare profundă pe care Dumnezeu o înfăptuieşte prin Isus? Acesta constă într-o pace adevărată, completă, rod al reconcilierii persoanei în ea însăşi şi în toate relaţiile sale: cu Dumnezeu, cu ceilalţi, cu lumea. Într-adevăr, cel rău încearcă mereu să ruineze lucrarea lui Dumnezeu, semănând divizare în inima omului, între trup şi suflet, între om şi Dumnezeu, în relaţiile interpersonale, sociale, internaţionale şi chiar şi între om şi creaţie. Cel rău seamănă război; Dumnezeu creează pace. Mai mult, după cum afirmă Sfântul Paul, Cristos „este pacea noastră, care din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce despărţea, adică zidul urii” (Efeseni 2,14). Pentru a împlini această lucrare de reconciliere radicală, Isus, Păstorul cel Bun, a trebuit să devină Miel, ‘Mielul lui Dumnezeu (…) care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Numai în felul acesta a putut realiza minunata promisiune a Psalmului: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (22/23,6).

Iubiţi prieteni, aceste cuvinte fac să ne vibreze inima, pentru că ele exprimă dorinţa noastră cea mai profundă, spun lucrul pentru care am fost făcuţi: viaţa, viaţa veşnică! Sunt cuvintele celui care, asemenea Mariei Magdalena, a experimentat prezenţa lui Dumnezeu în propria viaţă şi cunoaşte pacea Lui. Cuvinte mai adevărate decât oriunde pe buzele Fecioarei Maria, care deja trăieşte pentru totdeauna în păşunile Cerului, unde a condus-o Mielul Păstor. Marie, Maica lui Cristos pacea noastră, roagă-te pentru noi!

Sursa: Radio Vatican