Decesul Cardinalului Martini a impresionat întreaga lume catolică
02.09.2012, Roma (Catholica) - Au fost numeroase reacţiile şi comentariile lumii catolice la trecerea la Tatăl a Cardinalului Carlo Maria Martini. Don Matteo Fabbri, Vicar Regional al Opus Dei pentru Italia, a declarat: „Participăm cu întreaga Biserică Ambroziană la doliul pentru decesul Cardinalului Carlo Maria Martini, şi ne unim cu afecţiune la rugăciunea pentru odihna sa veşnică, amintind în particular constantul şi luminosul său ataşament faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-a considerat mereu pentru sine însuşi şi pentru toţi a fi ‘făclie pentru paşii mei'”.
Mişcarea Creştină a Muncitorilor din Milano şi-a exprimat propria durere la moartea Cardinalului care, timp de 23 de ani, a condus Dieceza de Milano, afirmând că „pleacă unul dintre protagoniştii secolului XX. Mare exeget şi cercetător de faimă mondială al textelor biblice, teolog şi păstor, Cardinalul Martini a fost vocea unui catolicism deschis faţă de reînnoirea conciliară. A reprezentat o Biserică în dialog, care i-a fascinat pe fraţii cei mai îndepărtaţi. Nu întâmplător, în unul dintre momentele cele mai dificile ale istoriei republicane, tocmai lui i-au încredinţat teroriştii armele lor”. Mişcarea milaneză mai aminteşte „stilul cu care a fost prezent ‘în cele ale lumii’, rămânând însă într-un anumit sens în afara ei: adevărata lui forţă era rugăciunea constantă, pasionată, sinceră… Rugându-se a înfruntat dificultăţile vieţii sale de păstor. Rugându-se a urcat calvarul bolii. Rugându-se a înfruntat moartea ca un creştin, aşteptând ca El să îl ia în braţe. Cardinalul Martini ne-a învăţat că putem trăi ca fraţi într-o societate decreştinată, ţinând privirea aţintită asupra Ierusalimului”.
Într-un interviu publicat de cotidianul Avvenire, Cardinalul Camillo Ruini a amintit că „Martini folosea o expresie: ‘Necredinciosul care este în mine’, care redă bine tensiunea în care trăiesc mulţi creştini astăzi: divizaţi între credinţa moştenită şi o cultură dominantă care tinde să o nege. Aceste cuvinte indică ceva care ne însoţeşte până în ultima zi, deoarece ispita împotriva credinţei este întotdeauna posibilă. Sf. Tereza de Lisieux, în apropierea morţii, a fost ispitită de un materialism radical. Această expresie ne vorbeşte aşadar despre ceva foarte puternic şi adevărat: nu suntem niciodată definitiv întăriţi în credinţă. Ceea ce nu înseamnă negarea distincţiei între a crede şi a nu crede. Diferenţa este profundă: cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu, într-adevăr, se schimbă totul”. Ca răspuns la polemicile apărute chiar şi în ziua morţii Cardinalului, mai ales pentru refuzarea îndârjirii terapeutice, el a precizat: „Îndârjirea terapeutică este respinsă chiar şi de Biserică. Cardinalul Martini a fost un mare fiu al Bisericii”.
