Biserica devine pe deplin vizibilă în liturgie
04.10.2012, Vatican (Catholica) - Tipul dedicat rugăciunii liturgice în viaţa creştinilor, în special în timpul Liturghiei, a constituit tema centrală a catehezei Papei Benedict al XVI-lea din cadrul audienţei sale generale, desfăşurate în dimineaţa zilei de miercuri, 3 octombrie 2012, în Piaţa San Pietro. Rugăciunea, a explicat Papa, „este relaţia vie a fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor infinit de bun, cu Fiul Său Isus Cristos şi cu Duhul Sfânt. Viaţa de rugăciune constă aşadar în a fi în mod obişnuit în prezenţa lui Dumnezeu şi a avea conştiinţa acestui lucru, în a trăi în relaţie cu Dumnezeu… Această comuniune de viaţă cu Dumnezeu, Unul şi Întreit, este posibilă pentru că prin intermediul Botezului am fost inseraţi în Cristos, am început să fim una cu El. Numai în Cristos putem dialoga cu Dumnezeu Tatăl ca fii”.
Pentru creştini, rugăciunea înseamnă „a privi constant şi în manieră mereu nouă la Cristos”, a spus Sfântul Părinte. „Dar să nu uităm: pe Cristos îl descoperim, îl cunoaştem ca Persoană vie, în Biserică. Ea este ‘Trupul Său’… Legătura indisolubilă dintre Cristos şi Biserică, prin forţa unificatoare a iubirii, nu anulează acel ‘tu’ şi acel ‘eu’, ci le înalţă la unitatea lor cea mai profundă… A ne rugă înseamnă a ne ridica la înălţimea lui Dumnezeu, printr-o necesară transformare treptată a fiinţei noastre. Astfel, participând la liturgie, ne însuşim limba Maicii Biserici, învăţăm să vorbim în ea şi prin ea. Desigur, aşa cum am spus deja, acest lucru are loc în mod treptat, puţin câte puţin. Trebuie să mă cufund progresiv în cuvintele Bisericii, cu rugăciunea mea, cu viaţa mea, cu suferinţa mea, cu bucuria mea, cu gândul meu. Este un drum care ne transformă”.
La întrebarea „Cum să ne rugăm?” se răspunde cu rugăciunea Tatăl nostru, pe care ne-a învăţat-o Isus. „Vedem că primul cuvânt este ‘Tată’ şi al doilea este ‘nostru’. Aşadar, răspunsul este clar: învăţ să mă rog, alimentez rugăciunea mea, adresându-mă lui Dumnezeu ca Tată şi rugându-mă cu alţii, rugându-mă cu Biserica, acceptând darul cuvintelor sale, care îmi devin puţin câte puţin familiare şi bogate de sens. Dialogul pe care Dumnezeu îl stabileşte cu fiecare dintre noi, şi noi cu El, în rugăciune, include mereu un ‘cu’; nu putem să ne rugăm lui Dumnezeu în mod individualist. În rugăciunea liturgică, mai ales în Euharistie… în orice rugăciune, nu vorbim numai ca persoane individuale, ci intrăm în acel ‘noi’ al Bisericii care se roagă. Şi trebuie să transformăm acel ‘eu’ al nostru intrând în acest ‘noi'”.
Liturgia, aşadar, „nu este un fel de ‘auto-manifestare’ a unei comunităţi, ci este în schimb… intrarea în marea comunitate vie, în care Dumnezeu însuşi ne hrăneşte. Liturgia implică universalitate, şi acest caracter universal trebuie să intre din nou în conştiinţa tuturor… Este important ca fiecare creştin să se simtă şi să fie realmente inserat în acest ‘noi’ universal, care dă fundamentul şi refugiul pentru acel ‘eu’, în Trupul lui Cristos care este Biserica”. Pentru aceasta, trebuie să acceptăm logica întrupării lui Dumnezeu, care „a devenit aproape, prezent, intrând în istoria şi în natura umană, devenind unul dintre noi. Şi această prezenţă continuă în Biserică, Trupul Său. Aşadar, liturgia nu este amintirea unor evenimente trecute, ci este prezenţa vie a Misterului Pascal al lui Cristos, care transcende şi uneşte timpul şi spaţiul”.
„Aşadar, nu individul – preot sau credincios – sau grupul celebrează liturgia, ci ea este în primul rând acţiune a lui Dumnezeu prin Biserică, care are istoria sa, tradiţia sa bogată şi creativitatea sa. Această universalitate şi deschidere fundamentală, care este proprie întregii liturgii, este unul dintre motivele pentru care ea nu poate să fie concepută sau modificată de fiecare comunitate sau de către experţi, ci trebuie să fie fidelă formelor Bisericii universale”. Biserica devine pe deplin vizibilă în liturgie, a concluzionat Sfântul Părinte, „actul în care credem că Dumnezeu intră în realitatea noastră şi noi îl putem întâlni, îl putem atinge. Este actul în care intrăm în contact cu Dumnezeu: El vine la noi şi noi suntem luminaţi de El”.
