Ţelul ecumenismului este unitatea creştinilor divizaţi
16.11.2012, Vatican (Catholica) - Legătura strânsă dintre lucrarea de evanghelizare şi nevoia de depăşire a diviziunilor care există încă între creştini a fost tema centrală a discursului ţinut ieri dimineaţă de Sfântul Părinte în faţa membrilor şi consultorilor Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, cu ocazia adunării plenare, convocate sub tema „Importanţa ecumenismului în noua evanghelizare”. La această adunare plenară a luat parte şi PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla.
Sfântul Părinte a spus în discursul său că „un autentic drum ecumenic nu poate să fie urmărit ignorând criza de credinţa pe care o străbat vaste regiuni ale planetei, între care acelea care cele dintâi au primit vestea Evangheliei şi unde viaţa creştină a fost înfloritoare timp de secole. Pe de altă parte, nu pot fi ignorate numeroasele semne care atestă o nevoie persistentă de spiritualitate, ce se manifestă în diferite moduri. Sărăcia spirituală a multora dintre contemporanii noştri, care nu mai percep ca privare absenţa lui Dumnezeu din viaţa lor, această sărăcie spirituală reprezintă o provocare pentru toţi creştinii.” În acest context, a adăugat Papa, „nouă, celor care credem în Cristos, ni se cere să ne întoarcem la esenţial, la inima credinţei noastre, pentru a da împreună mărturie lumii despre Dumnezeul cel viu […]. Nu trebuie să uităm ceea ce ne uneşte, adică credinţa în Dumnezeu, Tată şi Creator, care s-a revelat în Fiul Isus Cristos, revărsându-l pe Duhul care dă viaţă şi sfinţeşte. Aceasta este credinţa de la Botezul pe care l-am primit şi este credinţa pe care, în speranţă şi în caritate, putem s-o mărturisim împreună.”
„În lumina priorităţii credinţei se înţelege şi importanţa dialogurilor teologice şi a conversaţiilor cu Bisericile şi Comunităţile ecleziale în care este angajată Biserica catolică. Şi atunci când nu se întrevede, într-un viitor imediat, posibilitatea restabilirii comuniunii depline, ele permit să se perceapă, împreună cu rezistenţele şi piedicile, şi bogăţiile de experienţe, de viaţă spirituală şi de reflecţii teologice, care devin stimulent pentru o mărturie tot mai profundă.” Pontiful a subliniat că ţelul ecumenismului este „unitatea vizibilă dintre creştinii despărţiţi”. În acest sens, trebuie „să ne angajăm cu toate forţele noastre, dar trebuie să recunoaştem şi că, în ultimă analiză, această unitate este dar al lui Dumnezeu, poate să vină numai de la Tatăl prin Fiul, pentru că Biserica este Biserica sa. În această perspectivă apare importanţa de a invoca unitatea vizibilă de la Domnul, dar reiese şi că este relevantă pentru noua evanghelizare căutarea acestei ţinte.”
„Faptul de a merge împreună spre această ţintă este o realitate pozitivă, însă cu condiţia ca Bisericile şi comunităţile ecleziale să nu se oprească de-a lungul drumului, acceptând diversităţile contradictorii drept ceva normal sau drept ceea ce se poate obţine mai bun. În schimb, în comuniunea deplină în credinţă, în sacramente şi în slujire va deveni evidentă în mod concret forţa prezentă şi activă a lui Dumnezeu în lume.” Papa şi-a încheiat astfel discursul: „Unitatea este, pe de o parte, rod al credinţei şi, pe de altă parte, un mijloc şi aproape un fundament pentru a vesti în mod tot mai credibil credinţa celor care încă nu-l cunosc pe Mântuitorul sau care, deşi au primit vestea Evangheliei, aproape că au uitat acest dar preţios. Adevăratul ecumenism, recunoscând primatul acţiunii divine, cere înainte de toate răbdare, umilinţă, abandonare în voinţa Domnului. Până la urmă, ecumenismul şi noua evanghelizare cer ambele dinamismul convertirii, înţeles ca voinţă sinceră de a-l urma pe Cristos şi de a adera pe deplin la voinţa Tatălui.”
