Pr. Florin-Petru Sescu: Ceea ce oferim este, în primul rând, inima noastră (I)
05.12.2012, Iaşi (Catholica) - În luna noiembrie a acestui an, părintele Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaşi, a făcut o vizită în misiunea din Coasta de Fildeş. La întoarcerea în ţară, acesta a răspuns la câteva întrebări, despre realităţile din această ţară de misiune. Interviul amplu, apărut pe Ercis.ro, îl oferim în două părţi. Astăzi prima parte.
– Care a fost scopul vizitei Sfinţiei voastre în Coasta de Fildeş?
– Având în vedere faptul că la 1 septembrie 2012 PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă m-au numit în funcţia de director al Centrului Misionar Diecezan (CMD) Iaşi, a fost necesar să văd realitatea ţărilor de misiune pe care CMD din Dieceza de Iaşi le susţine. Aveam nevoie să văd realitatea pentru a şti ce avem de făcut, pentru a vedea ce proiecte avem de desfăşurat şi pentru a înţelege care sunt nevoile celor aflaţi în ţările de misiune.
– Care a fost prima impresie despre comunitatea de acolo, despre viaţa celor din Coasta de Fildeş?
– Prima impresie a fost aceea de instabilitate politică şi de teamă, de nesiguranţă. Am întâlnit şase filtre de poliţie de la ieşirea din aeroportul din Abidjan până în localitatea în care am dormit. Toţi poliţiştii erau înarmaţi cu mitraliere. Prima impresie a fost că se putea întâmpla orice oricând. Sigur, noi am ajuns acolo în timpul nopţii, când au loc cele mai stricte controale. În timpul zilei au loc controale doar la intrările şi ieşirile din localităţile mai mari. După această primă impresie de nesiguranţă şi teamă am văzut, în timp, că este o ţară destul de primitoare. Inclusiv armata – care face aceste controale – se poartă foarte frumos şi apreciază în mod deosebit misiunile catolice. Primul preşedinte al Coastei de Fildeş a fost un filo-catolic, care a susţinut intens pătrunderea şcolilor catolice în Coasta de Fildeş. De asemenea, multe personalităţi ale ţării au fost formate în şcolile catolice. De aceea, există o stimă şi o apreciere deosebită faţă de catolici.
– Care sunt condiţiile socio-economice din Coasta de Fildeş?
– Fiind o ţară din Africa – un continent ce se confruntă cu foarte multe probleme de ordin politic, cu o instabilitate politică ce duce la instabilitate economică – Coasta de Fildeş are foarte multe probleme de ordin social. În ceea ce priveşte locurile de muncă, foarte puţini locuitori au un loc de muncă. Locurile de muncă se găsesc, de cele mai multe ori, doar în marile oraşe. Marea majoritate a locuitorilor lucrează pământul sau lucrează în ţesătorii rurale – nu fabrici, întreprinderi, ci pur şi simplu nişte locuri în care se lucrează. Marea majoritate a oamenilor nu au un salariu, ci se bazează pe ceea ce oferă pământul. Dacă există ceva de mâncare, se mănâncă în ziua respectivă. Dacă nu, se rabdă de foame. Din punct de vedere social, este o situaţie destul de grea. Cei care deţin puterea politică sunt şi foarte bogaţi. Restul oamenilor trăiesc într-o sărăcie cruntă. Populaţia trăieşte într-o societate de tip matriarhal, în care mama este cea care ţine familia unită. În ciuda sărăciei, oamenii sunt senini, liniştiţi, nu se îngrijorează din pricina faptului că nu au nimic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce au şi merg mai departe.
– Ştim că există diferenţe culturale, inclusiv în privinţa participării la Sfânta Liturghie. Ce ne puteţi spune despre acest aspect?
– Într-adevăr, oamenii se manifestă diferit la celebrările liturgice faţă de ceea ce ştim noi. Cadrul liturgic este acelaşi, Sfânta Liturghie este aceeaşi, dar manifestarea credincioşilor ţine cont de particularităţile zonei, ţării şi culturii din care provin. În cadrul Sfintei Liturghii se cântă foarte mult, sunt cântece extrem de ritmate, deoarece cultura africană este o cultură a dansului, a cântecului, a manifestării publice a bucuriei. Momentele forte ale Sfintei Liturghii sunt cele de cântare. Toată lumea cântă. Există şi dansuri în cadrul Liturghiei, în care toată lumea dansează pe loc. Corul dansează pe loc, în timp ce cântă. O altă diferenţă ar consta în faptul că tot ceea ce se oferă la Liturghie – fructe, legume, mături şi alte obiecte – se oferă din inimă şi rămâne în comunitate, pentru cei mai săraci sau pentru biserică.
În prima duminică acolo am participat la primirea a patruzeci şi ceva de persoane aflate în perioada de pregătire pentru primirea Botezului, perioadă care durează trei ani. În cadrul Sfintei Liturghii au fost primiţi în mod solemn în biserică şi au fost invitaţi să mărturisească motivul pentru care doresc să devină creştini. Foarte interesant este că nu le este teamă să se exprime în public. Am ascultat câteva mărturii frumoase, inclusiv cea a unei femei de 65-70 de ani care şi-a dorit să devină creştină datorită unei întâmplări. Nepotul său era plecat în Abidjan, la studii. A absolvit facultatea, a găsit un loc de muncă foarte bine plătit şi apoi, întâlnind preoţii catolici, şi-a dorit să devină preot. A fost botezat, şi-a urmat drumul, a intrat în seminar. Femeia, ca şi bunică, a dorit să îl scoată de pe acest drum. A mers la vraci, la vrăjitori, până când un vrăjitor renumit i-a spus că, dacă Dumnezeu l-a ales pe nepotul său, nimic şi nimeni nu îl mai poate întoarce de pe calea sa, oricât s-ar strădui. În acel moment, bătrâna a înţeles că Dumnezeul creştinilor este cel mai puternic. De aceea, doamna respectivă îşi dorea din toată inima să devină creştină, iar entuziasmul cu care a vorbit a ridicat pur şi simplu biserica în picioare. Oamenii se manifestă public în mod deschis. La sfârşitul unei Liturghii, oamenii au început să danseze în jurul băncilor, ca urmare a bucuriei rezultate din întâlnirea cu Cristos.
Imagini
