Tinereţea trebuie pusă în joc pentru marile idealuri

21.04.2013, Vatican (Catholica) - Încredere deplină, comuniune intimă, înţelegere profundă: cu aceste expresii a vorbit Papa Francisc despre raportul de prietenie pe care îl putem avea cu Isus, ascultând glasul Său. În cadrul rugăciunii Regina Coeli de la amiază, din ziua de duminică, 21 aprilie 2013, Pontiful a folosit imaginea păstorului cu oile sale, pornind de la pasajul evanghelic de la Ioan, din această zi. A amintit şi de celebrarea Zilei Mondiale pentru Vocaţii, arătându-şi apoi preocuparea pentru situaţia din Venezuela, spunând că se roagă pentru cei care au fost afectaţi de cutremurul din China şi vorbind despre preotul Niccolo Rusca, proclamat duminică fericit. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte, după traducerea apărută pe Ercis.ro.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Duminica a patra din Timpul Paştelui este caracterizată de Evanghelia Bunului Păstor, care se citeşte în fiecare an. Textul de astăzi prezintă aceste cuvinte ale lui Isus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. Tatăl Meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem” (10,27-30). În aceste patru versete este tot mesajul lui Isus, este nucleul central al Evangheliei Sale: El ne cheamă să participăm la relaţia Sa cu Tatăl, şi aceasta este viaţa veşnică.

Isus doreşte să stabilească o relaţie cu prietenii Săi care să fie reflexia aceleia pe care El însuşi o are cu Tatăl: o relaţie de apartenenţă reciprocă în încredere deplină, în comuniune intimă. Pentru a exprima această înţelegere profundă, acest raport de prietenie, Isus foloseşte imaginea păstorului cu oile sale: el le cheamă şi ele recunosc glasul lui, răspund la chemarea lui şi îl urmează. Este foarte frumoasă această parabolă! Misterul glasului este sugestiv: să ne gândim că încă din sânul mamei noastre învăţăm să recunoaştem glasul ei şi pe cel al tatălui; din tonul unui glas percepem iubirea sau dispreţul, afecţiunea sau răceala. Glasul lui Isus este unic! Dacă învăţăm să îl distingem, El ne conduce pe calea vieţii, o cale care depăşeşte şi abisul morţii.

Însă Isus la un moment dat a spus, referindu-se la oile Sale: „Tatăl Meu, care mi le-a dat…” (Ioan 10,29). Acest lucru este foarte important, este un mister profund, care nu este uşor de înţeles: dacă Eu mă simt atras de Isus, dacă glasul Său încălzeşte inima Mea, este graţie lui Dumnezeu Tatăl, care a pus înlăuntrul Meu dorinţa iubirii, a adevărului, a vieţii, a frumuseţii… şi Isus este toate acestea în plinătate! Acest lucru ne ajută să înţelegem misterul vocaţiei, în special al chemărilor la o consacrare specială. Uneori Isus ne cheamă, ne invită să îl urmăm, dar probabil că se întâmplă să nu ne dăm seama că este El, exact cum i s-a întâmplat tânărului Samuel. Există mulţi tineri astăzi, aici în Piaţă. Sunteţi mulţi voi, nu-i aşa? Se vede… Iată! Sunteţi mulţi tineri astăzi aici în Piaţă. Aş dori să vă întreb: aţi auzit vreodată glasul Domnului, care printr-o dorinţă, o nelinişte, vă invita să îl urmaţi mai îndeaproape? L-aţi auzit? Nu aud! Iată… Aţi avut voinţa de a fi apostoli ai lui Isus? Tinereţea trebuie pusă în joc pentru marile idealuri. Vă gândiţi voi la aceasta? Sunteţi de acord?

Întreabă-l pe Isus ce anume doreşte de la tine şi fii curajos! Fii curajoasă! Întreabă-l! În spatele şi înaintea oricărei vocaţii la preoţie sau la viaţa consacrată există mereu rugăciunea puternică şi intensă a cuiva: a unei bunici, a unui bunic, a unei mame, a unui tată, a unei comunităţi… Iată pentru ce Isus a spus: „Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui” (Matei 9,38). Vocaţiile se nasc în rugăciune şi din rugăciune; şi numai în rugăciune pot să persevereze şi să aducă rod. Îmi place să subliniez aceasta astăzi, în Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii. Să ne rugăm îndeosebi pentru noii preoţi ai Diecezei de Roma pe care am avut bucuria să îi hirotonesc astăzi dimineaţă. Şi să invocăm mijlocirea Mariei. 10 tineri au spus „da” lui Isus şi au fost hirotoniţi astăzi dimineaţă… Este frumos acest lucru! Să invocăm mijlocirea Mariei care este Femeia lui „da”. Maria a spus „da”, toată viaţa! Ea a învăţat să recunoască glasul lui Isus încă de când îl purta în sân. Maria, Mama noastră, să ne ajute să cunoaştem tot mai bine glasul lui Isus şi să îl urmăm, pentru a merge pe calea vieţii! Mulţumesc.

Sursa: Ercis.ro