Papa Ioan al XXIII-lea: Pacem in terris
07.11.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia scrisorii enciclice Pacem in terris: despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate, scrisă de Papa Ioan al XXIII-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 68 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.
Violenţa pe care continuă să o îndure atâtea persoane şi atâtea popoare, războaiele care însângerează încă numeroase părţi ale lumii, nedreptatea care apasă asupra unor continente întregi au devenit intolerabile. Trebuie să se treacă de la cuvinte la fapte: cetăţenii şi familiile, credincioşii şi Bisericile, statele şi organismele internaţionale, toţi trebuie să se simtă chemaţi să participe cu o implicare mai adâncă în promovarea păcii. Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963), având încă proaspete în minte atrocităţile provocate de cel de-al doilea război mondial (1939-1945) şi privind îngrijorător la dezlănţuirea războiului rece, a lansat un apel la pace, un „ultim strigăt” din inima lui de „Papa cel bun”, înainte de a fi răpus de un cancer la stomac. Acest apel s-a concretizat prin Scrisoarea enciclică „Pacem in terris”: despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate (11 aprilie 1963), pe care o prezentăm cititorilor noştri în limba română, graţie traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.
Vorbind despre valoarea acestui document, Papa Benedict al XVI-lea spunea: „La apogeul războiului rece, când lumea încerca încă să se obişnuiască cumva cu ameninţarea existenţei şi proliferării armelor de distrugere în masă, Papa Ioan al XXIII-lea scria ceea ce avea să fie ultima sa scrisoare deschisă către lume. Scrisoarea a fost apelul din inimă al unui mare Păstor, aflat aproape de sfârşitul vieţii sale, cerând ca pacea şi dreptatea să fie promovate cu vigoare în toate straturile societăţii, la nivel naţional şi internaţional”. De puţine ori o enciclică a reuşit să aibă o rezonanţă mediatică aşa de vastă ca aceea obţinută de Pacem in terris. Publicată oficial la 11 aprilie 1963 – dar semnată în dimineaţa zilei de 9 aprilie în cadrul unei ceremonii publice care a contribuit la răspândirea ei planetară – enciclica Papei Ioan al XXIII-lea a avut o primire fără egal în presa internaţională, în măsură să trezească o reacţie a opiniei publice mondiale care, şi astăzi, are puţine exemple asemănătoare.
Enciclica este împărţită în cinci secţiuni. Prima secţiune, în paralel cu Declaraţia universală a drepturilor omului, stabileşte relaţia dintre oameni, ca indivizi, şi discută despre drepturile omului (dreptul la viaţă şi la un trai decent, dreptul la libertatea de conştiinţă, drepturile civile etc.) şi obligaţiile lui morale (în responsabilităţi, convieţuirea în adevăr, dreptate, iubire şi libertate etc.) (nr. 1-45). A doua secţiune abordează raporturile dintre oameni şi puterile publice în cadrul fiecărei comunităţi politice (nr. 46-79). A treia secţiune stabileşte necesitatea egalităţii între naţiuni. Popoarele, intensificând relaţiile şi schimburile dintre ele, vor descoperi mai uşor legăturile de unitate care decurg din natura lor comună; ele vor înţelege mai bine că una dintre datoriile lor primordiale, care rezultă din comuniunea lor de natură, este de a fundamenta relaţiile dintre oameni şi popoare pe iubire, şi nu pe frică (nr. 80-129). A patra secţiune pledează pentru nevoia de relaţii mai bune între oameni şi de cooperare între naţiuni (n. 130-145), iar ultima secţiune îi îndeamnă pe catolici să lucreze împreună cu alţii pentru promovarea binelui comun al întregii familii umane şi, de asemenea, luminaţi de credinţa lor şi cu forţa iubirii, să se străduieşte ca instituţiile economice, sociale, culturale sau politice să nu împiedice, ci să contribuie la efortul de perfecţionare a oamenilor, atât pe plan natural, cât şi supranatural (nr. 146-172).
Fie ca această enciclică să devină un stimul pentru toţi la a se implica tot mai mult în promovarea reconcilierii şi a păcii la orice nivel şi astăzi, după cincizeci de ani de la emiterea ei (1963). (Laurenţiu Turbuc)
Imagini
