Noul documentar „Cosmos” stârneşte critici datorită primului episod

19.03.2014, Washington (Catholica) - Specialişti în istoria ştiinţei au dezbătut meritele şi eşecurile noii serii de televiziune „Cosmos”, afirmând că discuţia din primul episod ce implică Biserica este îndepărtată de realităţile istorice. „Mi s-a părut frumos realizat în cea mai mare parte”, a afirmat Robert Goulding, profesor asociat la Universitatea Notre Dame din South Bend, care a studiat istoria ştiinţei, umanismului şi magiei. „Sunt însă surprins de standardele din segmentul istoric.” Documentarul de televiziune „Cosmos”, narat de fizicianul Niel DeGrasse Tyson, este un remake al emisiunii similare din anii 1980, narată de Carl Sagan. Serialul are ca subiect universul cu galaxiile, stele şi planetele din el. Dar a fost criticat de unii comentatori datorită prezentării făcute lui Giordano Bruno, filosof italian şi fost călugăr dominican. Viaţa lui este rezumată sub forma unei animaţii în primul episod al documentarului amintit.

Bruno a fost un gânditor din secolul XVI, ajuns pe mâinile inchiziţiei sub acuzaţia de erezie. A fost de altfel ars pe rug. În documentarul „Cosmos”, Bruno este prezentat ca un „liber-cugetător”, răspândind „evanghelia infinitului”, susţinându-se că a fost ars de rug datorită credinţei sale în natura infinită a universului. Profesorul emerit Michael Crowe, tot de la Notre Dame, care a studiat istoria astronomiei, a lăudat serialul dar a spus că primul episod are anumite elemente „inutil inserate”, fără de care episodul „ar fi putut fi o minunată introducere în ştiinţă, în special în astronomie”.

Serialul îl prezintă pe Bruno „ca pe un erou”. Se subliniază că ar fi fost „singurul cu noţiunea de univers infinit cu planetele locuibile”, pentru care ar fi fost închis. Dar Crowe a explicat că această idee a fost promovată chiar şi cu cinci secole înainte de Cristos. „Mai mult, noul documentar arată o nepăsare gravă faţă de informaţiile istorice”, partea de animaţie arătând că Bruno a fost ars „de Biserica Catolică în parte datorită faptului că susţinea existenţa vieţii extraterestre”. „Ceea ce pare cel mai probabil, din dovezile existente, este că inchizitorii au fost deranjaţi în primul rând de respingerea de către Bruno a doctrinei creştine fundamentale privind divinitatea lui Cristos.”

Datorită pierderii documentelor procesului, a spus Crowe, „nu există dovadă directă care să susţină idea că credinţa lui viaţa extraterestră a fost considerată ca gravă de către inchizitori”. Alţi teologi şi filosofi, precum Nicholas de Cusa, devenit ulterior Cardinal, credea de asemenea în existenţa vieţii în afara Pământului. Crowe a criticat şi declaraţia de început, conform căreia „cosmosul este tot ce există sau ce a fost sau va fi”, care pare a promova o „filozofie materialistă”. Naratorul „subliniază că serialul va trata doar probleme de natură ştiinţifică”, ce pot fi empiric verificabile. „El nu pare să înţeleagă că declaraţia iniţială despre cosmos nu este verificabilă empiric.” Al doilea episod „pare mai eliberat de criticarea gratuită a religiei prezentă în primul episod”, susţine Crowe, care e nerăbdător să le vadă şi pe celelalte, pentru a urmări dacă „documentarul dă o atenţie tot mai mare informării istorice corecte”.

Goulding a explicat că prezentarea lui Bruno în primul episod a fost importantă deoarece „au căutat să vorbească despre infinitatea universului şi să obişnuiască mintea spectatorului” cu enormitatea universului şi să arate „cât de dificil a fost ca oamenii să accepte această idee” de-a lungul secolelor. Dar episodul a prezentat eronat faptele istorice legate de munca, procesul şi executarea lui Bruno. Da la Oxford Bruno nu ar fi plecat din motive de conflict de idei ci pentru că „se pare că se făcuse de râs acolo”. A predat acolo şi despre magie, în plus „fiind prins cu plagieri”. În fine, convingerile teologice, nu cele despre univers, i-au adus lui Bruno probleme cu inchizitorii din Roma. Bruno „nu părea să creadă în divinitatea lui Isus aşa după cum vorbea Biserica despre ea”. A fost deci mai degrabă o pedepsire pe motive teologice decât un proces Biserică versus gândirea liberă.