Papa Francisc: Omule, cine te-a convins că eşti dumnezeu?

26.05.2014, Ierusalim (Catholica) - În ziua de luni, 26 mai 2014, în cadrul călătoriei sale în Ţara Sfântă, Papa Francisc a vizitat memorialul Yad Vashem din Ierusalim, construit în 1953 de statul Israel pentru a comemora cei şase milioane de evrei victime ale Holocaustului. Alături de preşedinte şi de directorul centrului, Pontiful parcurs perimetrul Mausoleului înainte de a intra în Sala Amintirii, unde a fost aşteptat şi de primul ministru şi de Rabinul preşedinte al Consiliului de la Yad Vashem.

Aici există un monument cu o flacără în faţa criptei ce conţine câteva urne cu cenuşa victimelor diferitelor lagăre de concentrare. Papa a aprins flacăra, a depus o coroană de flori galbene şi albe şi, înainte de discursul său, a citit din Vechiul Testament. A vorbit apoi despre răul inuman şi despre „structurile de păcat” care se opun demnităţii persoanei umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

„‘Adame, unde eşti?’ Unde eşti, omule? Unde ai dispărut? În acest loc, memorial al Shoah-ului, auzim răsunând această întrebare a lui Dumnezeu: ‘Adame, unde eşti?’ În această întrebare este toată durerea Tatălui care şi-a pierdut fiul. Tatăl cunoştea riscul libertăţii; ştia că fiul ar fi putut să se piardă… dar poate că nici măcar Tatăl nu putea să-şi imagineze o asemenea cădere, un asemenea abis! Acel strigăt: ‘Unde eşti?’, aici, în faţa tragediei incomensurabile a Holocaustului, răsună ca un glas care se pierde într-un abis fără capăt…”

„Cine eşti, omule? Cine ai devenit? De ce fel de oroare ai fost capabil? Ce anume te-a făcut să cazi aşa de jos?”, a continuat Sfântul Părinte să întrebe. „Cine te-a corupt? Cine te-a desfigurat? Cine te-a contagiat cu prezumţia de a lua în stăpânire binele şi răul? Cine te-a convins că eşti dumnezeu? Nu numai că i-ai torturat şi i-ai ucis pe fraţii tăi, ci i-ai oferit ca jertfă ţie însuţi, pentru că te-ai considerat dumnezeu. Astăzi ascultăm din nou aici glasul lui Dumnezeu: ‘Adame, unde eşti?'”

Pontiful a înălţat apoi o rugăciune: „Ai milă de noi, Doamne! A Ta, Doamne Dumnezeul nostru, este dreptatea, iar a noastră este dezonoarea pe faţă, ruşinea… Acum, Doamne, ascultă rugăciunea noastră, ascultă implorarea noastră, mântuieşte-ne pentru milostivirea Ta. Mântuieşte-ne de această monstruozitate… Aminteşte-ţi de noi în milostivirea Ta. Dă-ne harul de a ne ruşina de ceea ce, ca oameni, am fost capabili să facem, de a ne ruşina de această idolatrie maximă, de a fi dispreţuit şi distrus trupul nostru, acela pe care Tu l-ai plămădit din pământ, acela căruia Tu i-ai dat viaţă cu suflarea Ta de viaţă.”

Sfântul Părinte şi-a încheiat vizita stând de vorbă cu câţiva dintre supravieţuitorii Holocaustului şi a semnat în Cartea de Onoare de la Yad Vashem, în care a scris: „Cu ruşine pentru ceea ce omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a putut să facă. Cu ruşine pentru că omul a devenit stăpânul răului; cu ruşine pentru că omul, crezându-se pe sine dumnezeu, i-a sacrificat pe fraţii lui pentru sine. Să nu se mai repete niciodată! Să nu se mai repete niciodată!” Şi-a luat apoi rămas bun de la cei prezenţi şi de la autorităţile care l-au salutat la sosire şi a plecat cu maşina spre Centrul Heichal Shlomo.

Legături

• Textul integral al discursului papal