A trăi sărăcia evanghelică presupune cunoştinţe de economie
06.08.2014, Vatican (Catholica) - Asumarea votului sărăciei nu înseamnă să trăieşti în necunoştinţă faţă de realităţile economice legate de viaţa în comunitate şi misiunea de a sluji lumea în numele Bisericii, se spune într-o scrisoare dinspre Vatican, adresată membrilor comunităţilor de viaţă consacrată. „Gratuitatea, fraternitatea şi dreptatea” sunt principiile esenţiale ale unei „economii evanghelice a împărtăşirii şi comuniunii”, susţin prefectul şi secretarul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică.
La începutul lunii august, Cardinalul Joao Braz de Aviz, prefect, şi Arhiepiscopul Jose Rodriguez Carballo, secretar, au publicat o scrisoare circulară despre folosirea resurselor financiare în ordinele religioase, spunând comunităţilor că trebuie să adopte metodele moderne de buget şi practicile de contabilitate, asigurându-se că cheltuielile făcute sunt pentru slujirile specifice, conform carismei şi pentru binele Bisericii. „Toţi membrii ordinelor trebuie să fie conştienţi de importanţa lucrării cu un buget şi cu estimări”, se spune în circulară.
Deoarece nevoile cele mai presante ale Bisericii şi societăţii se pot schimba în timp, fiecare ordin trebuie să îşi definească „ce activităţi să desfăşoare şi ce activităţi să modifice sau să elimine”, căutând şi noi direcţii de slujire în care să se iniţieze. Conform legii bisericeşti, fiecare ordin trebuie să aibă un econom, adică o persoană care să aibă pregătirea profesională în domeniul economic şi contabil, dar dincolo de aceasta fiecare membri trebuie să aibă o idee generală despre bunurile şi cheltuielile comunităţii.
Prea adesea, punerea responsabilităţii economice pe umerii unei singure persoane „generează lipsă de interes în comunitate faţă de aspectul economic, ducând la o pierdere a contactului” cu costurile vieţii comunitare şi ale activităţilor de zi cu zi, „provocând o dihotomie între economie şi misiune”. A cunoaşte ce are o comunitate şi cât cheltuieşte ajută la „verificarea gradului real de sărăcie personală şi comunitară” trăită. Monitorizarea eficientă, inclusiv apelând la audit extern, ajută comunităţile să nu se rezume la acoperirea deficitelor unei anumite slujiri, ci să ia decizii conştiente privind activităţile de întreţinut.
Scrisoarea circulară a venit după un simpozion ţinut pentru ordine, în Roma, în luna martie. Cardinalul Braz de Aviz explica pe 2 august că în timp ce Congregaţia se aştepta la 400 de persoane consacrate, „nu numai că au participat 600, dar 500 nu au putut să intre”. Aceasta arată că „problema este reală”, unele ordine experimentând creşteri, altele luptându-se cu îmbătrânirea, dar toate având provocări cu creşterea transparenţei financiare. „Trăim într-o cultură care consideră capitalismul a fi legea care guvernează folosirea banilor. Pentru persoanele consacrate nu trebuie să fie aşa. Evanghelia trebuie să prevaleze.”
