Cardinalul Fernando Filoni despre misiunea sa în Irak (II)
13.08.2014, Vatican (Catholica) - A duce solidaritatea Pontifului şi a întregii Biserici creştinilor din Irak, consideră Cardinalul Fernando Filoni că este misiunea sa de trimis personal al Papei Francisc în ţara din Orientul Mijlociu. A doua zi după numirea pontificală, Cardinalul a vorbit despre aceasta într-un interviu acordat publicaţiei L’Osservatore Romano, în care trasează şi un bilanţ al activităţii sale de prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. În continuare ultima parte a interviului.
– Cu privire la iminenta călătorie papală în Coreea, după părerea Dvs, care aţi vizitat ţara în octombrie 2013, ce realitate va găsi Pontiful?
– Biserica din Coreea, cu o istorie foarte frumoasă şi semnificativă, sunt sigur că îl va primi pe Sfântul Părinte în mod bucuros şi entuziast. Acolo îşi amintesc foarte bine de cele două vizite pastorale ale Papei Ioan Paul al II-lea în 1984 şi 1989, care au dat un impuls extraordinar evanghelizării ţării; este încă vie amintirea acestor evenimente. Am spus că ţara are o istorie frumoasă şi semnificativă. Folosesc aceste două adjective gândindu-mă la modul în care în secolul al XVII-lea a ajuns creştinismul, care, aşa cum ştim toţi, a fost introdus de câţiva laici, oameni înţelepţi care, citind Evanghelia şi explicaţiile părintelui Matteo Ricci, s-au entuziasmat, considerând că era adevărata „lumină” în contextul religios tradiţional confucianist-budist. Este o Biserică bogată în mărturii extraordinare de credinţă: să ne gândim de exemplu la sutele şi sutele de martiri din aceste trei secole. O Biserică în puternic context de evanghelizare, chiar privind numai la statistici. O Biserică bogată în vocaţii sacerdotale şi călugăreşti. O Biserică ce, deşi minoritară – catolicii sunt 11% – se bucură de foarte mare prestigiu moral cu operele sale educative şi sociale. O Biserică ce a avut la inimă, în timpuri recente, o puternică angajare civilă pentru progresul democraţiei şi al drepturilor muncitorilor. O Biserică vie la nivel de organizare şi mai ales vie la nivel misionar, nu numai intern. De fapt, circa o mie de preoţi, călugări, călugăriţe şi laici coreeni sunt prezenţi în Africa, Asia şi Oceania.
– De altfel în Evangelii gaudium Papa Francisc a scris „să visăm o alegere misionară capabilă să transforme orice lucru” în Biserică. Cum vă simţiţi interpelaţi de acest mandat?
– Îmi amintesc că Papa Francisc, încă din primele sale predici, a vorbit despre Biserică în viziune misionară. Această viziune a fost apoi bine evidenţiată ca linie programatică a pontificatului său în Evangelii gaudium. Ca prefect al unui dicaster misionar am rămas foarte fericit în această privinţă şi chiar impresionat. Trebuie să spun că, într-adevăr, nu am găsit în gândirea Sfântului Părinte, decât numai rar în vreo circumstanţă, adjectivul de „nouă”, sau „primară”, sau „secundară” unit cu „evanghelizare”. Şi acest lucru mie mi se pare foarte interesant, pentru că mi se pare că Sfântul Părinte lasă traducerea conceptului de alegere misionară fiecărei Biserici locale, sau naţionale, care sunt foarte conştiente de realităţile în care sunt inserate; deci le revine lor să se angajeze în favoarea ori a „noii evanghelizări” ori a „evanghelizării ad gentes”, deşi astăzi nu există niciun loc cu o definiţie clară între o realitate şi alta, pentru că în toate ţările uneori, poate să prevaleze „noua evanghelizare” – mă gândesc la aşa-numitele Biserici vechi – sau „prima evanghelizare”, şi mă gândesc la Bisericile din noua generaţie.
– Activitatea de prefect al dicasterului vă duce la o slujire itinerantă. În aceste ultime luni aţi mers în Africa. Care este situaţia Bisericii în continent în general şi în ţările vizitate în special?
– Slujirea mea îmi dă bucuria de a constata creşterea Bisericii şi pentru asta îi sunt recunoscător lui Dumnezeu; mă ajută şi spiritual. Recent am fost în Camerun, pentru cei o sută de ani ai evanghelizării Arhidiecezei de Bamenda, şi apoi în Guineea Ecuatorială, unde Biserica trece printr-un moment foarte pozitiv după multele încercări din urmă cu câteva decenii. Încheind luna mariană în noua bazilică naţională a Neprihănitei Zămisliri la Mongomo, am rămas impresionat de biserica foarte frumoasă, voită, cu generozitate deosebită, de preşedintele Republicii, care mi-a spus: „Am voit o biserică frumoasă pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru ca să aibă creştinii noştri gustul de a se ruga într-o biserică «frumoasă»”; şi punea o întrebare frumoasă: „De ce pentru a ne ruga într-o biserică frumoasă trebuie să venim numai în Europa?” Şi asta e Africa. În contextul african, este vorba despre o Biserică în creştere, dar trebuie să considerăm că, fiind tânără, trece uneori prin urcuşurile şi coborârile tipice ale tineretului.
– La sfârşitul anului trecut şi la începutul acestui an, în schimb, aţi făcut etapă în Antile, în Venezuela şi în Brazilia. Ne puteţi spune ceva şi despre continentul american?
– În continentul american Congregaţia noastră urmăreşte cu atenţie deosebită circa o sută de Biserici locale: Dieceze, prefecturi apostolice şi vicariate apostolice. În Venezuela am participat ca delegat extraordinar al Sfântului Părinte la al IV-lea Congres Misionar Latinoamerican; a fost o ocazie foarte utilă pentru a putea spune un cuvânt despre rolul pe care America Latină îl are în opera misionară. După cinci secole de la evanghelizarea continentului, mi se pare necesar ca el să aibă un rol primar faţă de alte continente care au nevoie de vestirea Evangheliei. De altfel, dacă Biserica americană, şi îndeosebi latino-americă, a putut să dea Bisericii universale un succesor al lui Petru înseamnă că este matură pentru a da mult mai mult la nivel misionar. În Brazilia am vorbit la peste o sută de Episcopi la un seminar de actualizare, organizat de arhidieceza de Rio de Janeiro, cu privire la angajarea misionară pe care Biserica braziliană poate s-o exprime la cincizeci de ani de la decretul conciliar Ad gentes. Vizita în Antile a fost apoi prima a unui prefect al Congregaţiei misionare în acele insule. Nu voiam ca datorită entităţii lor şi datorită poziţiei lor geografice să aibă senzaţia că sunt la marginile atenţiei noastre, şi mai ales ale afectului nostru. Şi trebuie să spun că acolo am găsit multă generozitate şi entuziasm spiritual şi uman.
– Şi pentru viitorul imediat ce proiecte are Congregaţia?
– Dicasterul misionar va celebra anul viitor 2015 a cincizecea aniversare a decretului conciliar Ad gentes; pentru această aniversare avem în program o adunare plenară în care ne vom întreba în ce mod Congregaţia poate să răspundă mai bine la vocaţia sa de a duce Evanghelia la toate neamurile şi, în acelaşi timp, cum să susţină Bisericile tinere în aşa-numitele teritorii de misiune.
