Mons. Bruno Forte: O mare dorinţă de familie, în ciuda crizei şi a rănilor
16.09.2014, Roma (Catholica) - La cea de a treia Adunare Extraordinară a Sinodului Episcopilor, care se va desfăşura la Roma între 5 şi 19 octombrie 2014, pe tema „Provocările pastorale referitoare la familie în contextul evanghelizării”, au fost invitate să participe şi 14 familii. Radio Vatican l-a contactat pe secretarul special al Adunării sinodale, Mons. Bruno Forte, Arhiepiscop de Chieti-Vasto, pentru un comentariu cu privire la participarea familiilor: „Când se vorbeşte de familie, primii protagonişti care au experienţa acesteia, şi care pot contribui la discernământul formelor adecvate prin care se poate propune cu un nou elan şi o nouă atracţie ‘Evanghelia familiei’, sunt tocmai cei care o trăiesc în prima persoană ca soţi, părinţi şi cuplu.”
„Aşadar, participarea familiilor la lucrările sinodale este o decizie care consideră familia nu doar ca destinatar al atenţiei pe care Biserica şi Sinodul o acordă problemelor ei, dar şi ca subiect, ca protagonist direct în efortul de căutare a perspectivelor şi a soluţiilor adecvate”. Referitor la reflectarea familiei în documentul pregătitor, „instrumentum laboris”, al acestei Adunări sinodale, Mons. Forte a afirmat: „În aceste timpuri, în care se vorbeşte de criza instituţiei familiale, iese în evidenţă, mai ales în rândul tinerilor, o mare dorinţă de familie, de relaţii autentice în care omul să se poată exprima în libertate şi în care să ducă la împlinire drumul său de viaţă, formare şi de maturizare umană, spirituală şi intelectuală. Aş spune că familia este percepută ca un bine dorit.”
„În acelaşi timp, însă, există numeroase situaţii – mai ales în ţările occidentale, în America de Nord şi de Sud, dar şi în Europa – care se referă la instituţia familiei. În acest sens, este în creştere numărul cuplurilor care convieţuiesc, se înmulţesc situaţiile de separare şi divorţ. Asupra acestei perspective se întinde privirea milostivă a lui Dumnezeu, care îi iubeşte pe toţi fiii Săi. Iată, prin urmare, şi provocarea ce aşteaptă un răspuns din partea Sinodului: cum să traducem această privire milostivă în deciziile pastorale ale Bisericii.”
„Papa Francisc şi-a exprimat de mai multe ori convingerea cu privire la valoarea colegialităţii episcopale şi dorinţa de a promova, de a cere sfatul şi contribuţia Episcopilor din lumea întreagă în efortul de discernământ al liniilor adecvate prin care să răspundem la provocările prezentului. Aşadar, structura sinodală va trebui să fie din ce în ce mai mult spaţiu de exercitare efectivă a colegialităţii. Drept care, în prima săptămână a Adunării sinodale, lucrările vor avea la bază cu precădere dialogul deschis asupra temelor de fond despre familia de astăzi, fără a trece cu vederea situaţiile de separare şi divorţ între soţi. În a doua săptămână se va lucra la adoptarea unor propuneri care să transmită un mesaj întregii Biserici şi, în anul care ne mai desparte de Adunarea din 2015, soluţiile, indicaţiile şi reflecţiile care vor fi prezentate Sfântului Părinte”.
Ultima duminică din septembrie, pe 28, a fost proclamată Zi de rugăciune pentru reuşita Adunării Extraordinare a Sinodului Episcopilor, care începe duminica următoare, 5 octombrie. Mons. Bruno Forte a precizat: „Însăşi faptul că Papa Francisc a dorit să lanseze această mobilizare de rugăciune ne face să înţelegem cât de mult ţine la această Adunare sinodală. Prin această iniţiativă el scoate în lumină faptul că protagonistul Sinodului va trebui să fie Duhul Sfânt, care să-i lumineze pe părinţii sinodali şi să-i ajute să ajungă la propuneri demne de încredere pentru binele Bisericii şi al familiei.”
Secretarul special al adunării sinodale a încheiat: „Îmi doresc în primul rând să se găsească modalităţi prin care să se arate atât familiilor fericite şi unite cât şi celor rănite, celor divorţaţi şi recăsătoriţi, Evanghelia lui Cristos, adică Vestea cea Bună a iubirii lui Dumnezeu şi a milostivirii Sale. Biserica nu este altceva decât instrumentul care trebuie să actualizeze, în timpul de faţă şi întotdeauna, darul milostivirii nemărginite pe care l-a primit în Isus Cristos. Această mediere între mântuire şi istorie, provocare pe care noi trebuie să ne-o asumăm, nu este deloc uşoară, dar avem încredere că Domnul ne va oferi ajutorul Său.”
