Sinod 2014: A treia sesiune generală
07.10.2014, Vatican (Catholica) - Dezbaterea în Sinodul Episcopilor a continuat în cea de-a treia sesiune generală. Tema, conform ordinii din instrumentum laboris, a fost „Evanghelia familiei şi legea naturală” (partea I, capitolul 3) şi „Familia şi vocaţia persoanei în Cristos” (partea I, capitolul 4). La deschiderea sesiunii s-a anunţat că Consistoriul ordinar convocat de Sfântul Părinte pentru luni, 20 octombrie, va fi dedicat situaţiei din Orientul Mijlociu, în baza rezultatelor întâlnirii cu diferiţi reprezentanţi papali şi superiori ai dicasterelor competente, desfăşurată în Vatican între 2 şi 4 octombrie. Tema Consistoriului va fi prezentată de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat. La întâlnire vor participa şi şase Patriarhi răsăriteni şi Patriarhul latin de Ierusalim, Preafericirea Sa Fouad Twal.
Dezbaterea a continuat pe temele amintite mai sus. S-a căzut de acord că este necesară o mai solidă pregătire la căsătorie, pentru ca aceasta nu doar să fie validă ci şi rodnică. S-a sugerat să se privească nu doar spre remediile pentru eşecul în uniunea conjugală, ci şi spre condiţiile care o fac validă şi rodnică. Este necesar să se transmită o viziune despre căsătorie ce nu o priveşte ca o destinaţie, ci ca o cale spre un final mai înalt, un drum spre creşterea persoanei şi a cuplului, un izvor de tărie şi de energie. Decizia de a se căsători este o vocaţie adevărată şi drept urmare cere fidelitate şi coerenţă pentru a deveni cu adevărat un loc de creştere şi protejare a fiinţei umane. Din acest motiv, cuplurile căsătorite trebuie să fie însoţite de-a lungul drumului lor în viaţă, prin mijloacele unei asistenţe pastorale familiale intense şi viguroase. Calea pregătirii pentru Sacramentul Căsătoriei trebuie să fie deci lungă, personalizată şi severă, fără teama că va duce în timp la o reducere a numărului de căsătorii celebrate în Biserică. Altfel apare riscul umplerii tribunalelor cu cauze matrimoniale.
Un alt punct reieşit din discuţiile de astăzi a fost influenţa mass-media, uneori intruzivă, în prezentarea de ideologii contrare doctrinei Bisericii legat de familie şi de căsătorie. În acest sens, s-a spus că credincioşii trebuie să fie şi protejaţi şi mai bine pregătiţi: Biserica trebuie să ofere învăţătura ei într-o manieră mai pătrunzătoare, prezentând doctrina nu ca o listă de interdicţii, ci atrăgându-i mai aproape pe credincioşi, după cum o făcea Isus. În acest fel, acţionând cu empatie şi tandreţe, va fi posibil să reducă distanţa dintre doctrină şi practică, dintre învăţătura Bisericii şi viaţa de zi cu zi a familiilor. Este nevoie nu de o alegere între doctrină şi milostivire, ci mai degrabă de o pastoraţie inspirată care să încurajeze mai ales familiile în dificultate, care au adesea sentimentul de a nu aparţine Bisericii.
Dezbaterea de astăzi s-a îndreptat din nou spre cuplurile în dificultate şi spre persoanele divorţate şi recăsătorite civil, pentru care, s-a spus, Biserica trebuie să ofere nu judecăţi ci adevăr, cu o privire înţelegătoare, deoarece oamenii urmează adevărul şi vor urma Biserica dacă ea vorbeşte adevărul. „Medicamentul” milostivirii oferă acceptare, grijă şi sprijin. Aceasta şi pentru că – s-a arătat – familiile care suferă nu caută soluţii pastorale rapide, şi nu doresc să fie o simplă cifră statistică, ci mai degrabă simt nevoia să fie inspirate, să simtă că sunt primite şi iubite. Privitor la accesul la Euharistie a divorţaţilor recăsătoriţi, s-a subliniat că nu este un Sacrament al celor perfecţi, ci al celor care sunt pe drum.
La fel ca ieri după-amiază, dezbaterea s-a concentrat pe nevoia înnoirii limbajului folosit în proclamarea Evangheliei şi în transmiterea doctrinei: Biserica trebuie să fie mai deschisă dialogului şi trebuie să asculte mai frecvent (şi nu doar în cazurile excepţionale) experienţa cuplurilor căsătorite, deoarece greutăţile şi eşecurile lor nu pot fi ignorate; pe de altă parte, ele pot fi baza unei teologii reale. Din nou, legat de limbaj, s-a exprimat o oarecare nedumerire privind sugestia – inclusă în instrumentum laboris – de aprofundare a conceptului, de inspiraţie biblică, de „ordine a creaţiei”, ca posibilitate de a reciti „legea naturală” într-un mod mai semnificativ: s-a spus că nu este de ajuns să se schimbe vocabularul dacă nu se creează o punte de dialog efectiv cu credincioşii. În acest sens, mult prezisa şi răspândita nevoie de schimbare poate fi înţeleasă, s-a spus, ca o convertire pastorală, pentru a face mai eficientă proclamarea Evangheliei.
În cadrul sesiunii au fost prezentate trei dimensiuni specifice familiei: vocaţia la viaţă, aspectul misionar înţeles ca mărturie despre Cristos prin unitatea familiei, şi acceptarea celuilalt, familia fiind prima şcoală în care se învaţă despre celălalt, locul în care se poate învăţa răbdarea şi calmul, în contrast cu frenezia lumii contemporane. O altă dimensiune a familiei se găseşte în sfinţenie, pentru că familia educată la sfinţenie este icoana Trinităţii, biserică domestică în slujba evanghelizării, viitorul omenirii. Alte puncte indicate în a treia sesiune generală au privit importanţa catehezei pentru familii, în special pentru copii, şi rugăciunea între pereţii casei, pentru ca să se nască o adevărată generaţie a credinţei, care să permită transmiterea ei de la părinţi la copii. În fine, nevoia unei mai atente formări a preoţilor şi cateheţilor a fost de asemenea subliniată.
