Sinod 2014: A cincea sesiune generală
08.10.2014, Vatican (Catholica) - În a cincea sesiune generală a lucrărilor Sinodului Episcopilor pe tema familiei, care a avut loc în această dimineaţă şi la care Sfântul Părinte nu a participat, datorită audienţei generale, dezbaterea generală a continuat pe temele indicate în instrumentum laboris: „Provocările pastorale la adresa familiei (partea a II-a, capitolul 2). Criza credinţei şi viaţa de familie. Situaţii critice în familie. Presiuni externe asupra familiei. Situaţiile speciale”. La început, dezbaterea s-a concentrat pe Biserica din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. În ambele părţi există dificultăţi politice, economice şi religioase, cu grave repercusiuni asupra familiilor. Acolo unde sunt legi ce împiedică reunificarea familiilor, sărăcia duce la migrare; acolo unde există fundamentalism religios şi creştinii nu se bucură de drepturi egale cu cetăţenii musulmani, apar adesea probleme dificile pentru familiile rezultate din căsătorii mixte.
Într-adevăr, în aceste contexte căsătoriile interreligioase sunt prezente şi se înmulţesc. S-a spus că provocarea pentru Biserică este să înţeleagă ce formă de cateheză poate fi oferită copiilor născuţi din astfel de uniuni şi cum pot fi sprijiniţi catolicii care, uniţi în căsătorii mixte, doresc să continue practicarea religiei lor. Astfel de cupluri, s-a spus, nu trebuie să fie neglijate şi Biserica trebuie să continue să se îngrijească de ele. O altă provocare o reprezintă acei creştini care s-au convertit la islamism pentru a se putea căsători: şi în aceste cazuri este nevoie de o reflecţie pe măsura situaţiei. Problema nu este doar interreligioasă ci uneori şi ecumenică: sunt cazuri în care un catolic ce a intrat într-o căsătorie canonică şi nu poate să obţină declaraţia privind nulitatea acesteia, trece la o altă confesiune creştină, recăsătorindu-se în Biserica ce îi permite aşa ceva. S-a subliniat că, fără a dăuna patrimoniului comun de credinţă, trebuie să se urmeze calea milostivirii în aceste situaţii dificile.
Referitor la problema divorţaţilor recăsătoriţi, s-a subliniat că Sinodul trebuie să ia în consideraţie problema, cu prudenţa cerută de temele importante, dar trebuie şi să combine obiectivitatea adevărului cu milostivirea pentru persoană şi pentru suferinţa ei. Este necesar să ne amintim că numeroşi credincioşi se găsesc în astfel de situaţii fără să fie ei vinovaţi. S-a amintit angajamentul Sfântului Scaun, a cărui voce a fost mereu auzită în apărarea familiilor la toate nivelurile – internaţional, naţional şi regional -, pentru a sublinia demnitatea ei, drepturile şi îndatoririle ei, arătându-se că, după cum spunea Papa Benedict al XVI-lea, „nu”-urile spuse de Biserică sunt în realitate „da”-uri spuse vieţii. De aceea s-a subliniat că Biserica trebuie să combată tăcerea educaţională şi religioasă din familii, nefiind loc pentru ezitare şi fiind necesar un mai mare angajament pentru mărturisirea Evangheliei. Creativitatea în slujirea pastorală este mereu necesară.
Adunarea a continuat cu reflecţia asupra contribuţiei indispensabile a credincioşilor laici la proclamarea Evangheliei în familie: în special tinerii, mişcările ecleziale şi noile comunităţi oferă o slujire de o importanţă vitală, desfăşurând o misiune profetică ce merge împotriva curentului din vremurile noastre. Ascultarea laicilor şi încrederea în ei sunt de aceea esenţiale, pentru că în ei şi cu ei va găsi Biserica răspunsurile la problemele privind familia. O altă temă luată în considerare a fost cea a precarităţii locurilor de muncă şi a şomajului. Necazurile provocate de lipsa unui loc de muncă creează desigur dificultăţi în familii, alături de sărăcia care împiedică adesea familiile să aibă o locuinţă proprie. Mai mult, lipsa de bani face adesea ca familiile să fie sacrificate pe altarul profitului. Este necesar să se sublinieze că banii trebuie să slujească şi nu să guverneze.
A mai fost o reflecţie privind nevoia unei mai bune pregătiri la căsătorie, cu o atenţie specială acordată educaţiei emoţionale şi sexuale. Marea contribuţie a bunicilor la transmiterea credinţei în familii a fost de asemenea amintită şi s-a subliniat cât de important este pentru familie să se ocupe de bătrâni cu spirit de solidaritate, cu atenţie şi tandreţe. Aceeaşi grijă trebuie rezervată bolnavilor, pentru a învinge „cultura rebutului”, împotriva căreia Papa Francisc a avertizat adesea.
