Papa a ajuns în Turcia, pe urmele predecesorilor săi
28.11.2014, Ankara (Catholica) - În această dimineaţă Papa Francisc a început a şasea sa călătorie apostolică. Vizita în Turcia este în principal de natură ecumenică, asemenea celor făcute de predecesorii săi; ţara a ocupat o poziţie privilegiată în geografia călătoriilor papale de la vizita delegatului apostolic Angelo Roncalli, descris de autorităţile turce ca „primul Papă turc din istorie”, după alegerea sa ca Papa Ioan al XXIII-lea. Turcia a fost destinaţie pentru a cincea călătorie apostolică a Papei Paul al VI-lea, în 1967, după pelerinajul în Ţara Sfântă şi îmbrăţişarea istorică cu Patriarhul Athenagoras în Ierusalim. Papa Ioan Paul al II-lea a continuat tradiţia cu a patra sa călătorie (1979), iar Papa Benedict al XVI-lea cu a cincea sa călătorie, în 2006.
Sfântul Părinte a plecat de pe aeroportul Fiumicino din Roma la 9AM, ajungând în Ankara, capitala Turciei, la 1PM (ora locală), fiind aşteptat de autorităţile civile şi religioase. A fost transportat cu maşina la mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turce, „tatăl turcilor”, care a condus ruptura radicală a ţării de trecutul otoman, aşezând temelia pentru statul secular modern în Constituţia din 1937. Acolo a fost întâmpinat de comandantul gărzilor, a urcat treptele de onoare, a lăsat un aranjament floral şi s-a rugat un moment. Apoi a fost condus la „Turnul Pactului Naţional”, din apropiere, unde a semnat în cartea de oaspeţi.
Pontiful a făcut în continuare o vizită la Palatul Prezidenţial sau Ak Saray (Palatul Alb), inaugurat cu două luni în urmă de preşedintele Recep Tayyip Erdogan în locul istoricului Palat Cankaya. Sfântul Părinte a fost primit de preşedinte, cei doi vorbind în privat timp de câteva minute, după care a urmat primul discurs oficial pe solul turc, adresat autorităţilor strânse în Ak Saray. „Sunt bucuros să vă vizitez ţara atât de bogată în frumuseţi naturale şi în istorie, plină de vestigiile civilizaţiilor străvechi. Este o punte naturală între două continente şi între culturi diverse”, a spus Papa. „Acest pământ este preţios pentru fiecare creştin, fiind locul de naştere al Sfântului Paul, care a fondat aici diferite comunităţi creştine, şi pentru găzduirea primelor şapte Concilii ale Bisericii. Este de asemenea recunoscut pentru locul de lângă Efes, unde o tradiţie venerabilă susţine că ar fi ‘Casa Mariei’, locul unde Mama lui Isus a locuit mai mulţi ani. Este acum un loc de devoţiune pentru nenumăraţi pelerini din toată lumea, nu doar pentru creştini ci şi pentru musulmani.”
„Dar motivul pentru care Turcia este privită cu atât respect şi apreciere nu are legătură doar cu trecutul şi cu monumentele antice, ci şi cu vitalitatea prezentului, cu munca grea şi cu generozitatea poporului, cu rolul său în concertul naţiunilor. Este o bucurie pentru mine să am ocazia de a întreţine cu voi un dialog al prieteniei, al stimei şi respectului, pe urmele predecesorilor mei, Fericitul Paul al VI-lea, Sfântul Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Acest dialog a fost pregătit şi sprijinit de munca pe atunci delegatului apostolic Angelo Giuseppe Roncalli, care a devenit Sfântul Ioan al XXIII-lea, şi a Conciliului Vatican al II-lea.” A insistat pe necesitatea dialogului pentru „aprofundarea şi aprecierea numeroaselor lucruri pe care le avem în comun”, astfel încât să se depăşească „prejudecăţile şi temerile nefondate, lăsându-se loc respectului, întâlnirii, eliberării de energii pozitive pentru binele tuturor”.
Adresându-se preşedintelui, Papa a reafirmat că „dialogul interreligios şi intercultural poate să îşi aducă o importantă contribuţie la atingerea acestui ţel urgent, ca să se pună capăt tuturor formelor de fundamentalism şi de terorism, care dăunează grav demnităţii omului şi care exploatează religia. Fanatismul şi fundamentalismul, precum şi temerile iraţionale care încurajează neînţelegerea şi discriminarea, trebuie să fie contracarate prin solidaritatea tuturor credincioşilor. Această solidaritate trebuie să se bazeze pe următorii piloni: respectarea vieţii umane şi a libertăţii religioase, adică libertatea cultului şi libertatea de a trăi după învăţăturile morale ale propriei religii; efortul de a garanta tuturor necesarul pentru o viaţă demnă; şi îngrijirea ambientului natural. Popoarele şi statele din Orientul Mijlociu au nevoie urgentă de o astfel de solidaritate, pentru a putea în sfârşit să inverseze tendinţa şi să ducă înainte cu succes un proces de pace, prin respingerea războiului şi a violenţei şi urmărirea dialogului, a dreptului, a dreptăţii.”
„De fapt, până astăzi suntem din păcate încă martori ai conflictelor grave. În Siria şi în Irak, în mod deosebit, violenţa teroristă nu dă semne să se potolească. Se înregistrează încălcarea celor mai elementare legi umanitare faţă de prizonieri şi faţă de întregi grupuri etnice; s-au verificat şi încă au loc grave persecuţii în dauna grupurilor minoritare, în special – dar nu numai – creştinii şi yazidii: sute de mii de persoane au fost constrânse să abandoneze casele lor şi patria lor pentru a-şi putea salva viaţa şi a rămâne fideli propriului crez. Turcia, primind cu generozitate o mare cantitate de refugiaţi, este direct implicată de efectele acestei situaţii dramatice la graniţele sale, iar comunitatea internaţională are obligaţia morală de a o ajuta în îngrijirea refugiaţilor. Împreună cu necesara asistenţă umanitară, nu putem rămâne indiferenţi în faţa a ceea ce a provocat aceste tragedii. Reafirmând că este permis să se oprească agresorul nedrept, însă respectând mereu dreptul internaţional, vrea să amintesc şi că nu se poate încredinţa rezolvarea problemei numai răspunsului militar.”
Papa şi-a încheiat primul discurs spunând: „Turcia, prin istoria sa, datorită poziţiei sale geografice şi din cauza importanţei pe care o are în regiune, are o mare responsabilitate: alegerile sale şi exemplul său posedă o valenţă specială şi pot să fie de ajutor însemnat în a favoriza o întâlnire de civilizaţii şi în a găsi căi practicabile de pace şi de progres autentic. Cel Preaînalt să binecuvânteze şi să ocrotească Turcia şi să o ajute să fie un valoros şi convins artizan al păcii!”
