Papa Francisc: Liderii religioşi trebuie să arate că respectul reciproc şi prietenia sunt posibile
29.11.2014, Ankara (Catholica) - În încheierea primei zile a călătoriei sale apostolice în Turcia, Papa Francisc a participat la o întâlnire interreligioasă la Diyanet, Departamentul pentru Afacerile Religioase. În prezenţa preşedintelui, Mehmet Gormez, şi a mai multor personalităţi ale comunităţii musulmane, în discursul său Papa a evidenţiat rolul religiilor în faţa violenţelor care caracterizează această epocă.
Papa Francisc a pus accentul pe marea sarcină spirituală şi morală ce revine liderilor tuturor religiilor. Relaţiile bune şi dialogul dintre ei „reprezintă un mesaj clar adresat respectivelor comunităţi, pentru a exprima că respectul reciproc şi prietenia sunt posibile, în pofida diferenţelor. Această prietenie, în afară de a fi o valoare în sine, capătă semnificaţie specială şi importanţă ulterioară într-un timp de criză cum este al nostru, criză care în unele zone ale lumii devin adevărate drame pentru întregi populaţii.” Pontiful a amintit în particular tragedia pe care, în Orientul Mijlociu, o trăiesc Siria şi Irakul.
„Toţi suferă consecinţele conflictelor şi situaţia umanitară este neliniştitoare. Mă gândesc la atâţia copii, la suferinţele atâtor mame, la bătrâni, la fugari şi la refugiaţi, la violenţele de orice tip. Îngrijorare deosebită provoacă faptul că, mai ales din cauza unui grup extremist şi fundamentalist, comunităţi întregi, în special – dar nu numai – creştinii şi yazidiţii, au îndurat şi încă îndură violenţe inumane din cauza identităţii lor etnice şi religioase. Au fost alungaţi cu forţa din casele lor, au trebuit să părăsească toate pentru a-şi salva propria viaţă şi a nu renega credinţa. Violenţa a lovit şi edificii sacre, monumente, simboluri religioase şi patrimoniul cultural, voind aproape să şteargă orice urmă, orice amintire a celuilalt.”
„Viaţa umană, dar al lui Dumnezeu Creatorul, are un caracter sacru. De aceea, violenţa care caută o justificare religioasă merită condamnarea cea mai puternică, pentru că Atotputernicul este Dumnezeu al vieţii şi al păcii. De la toţi cei care susţin că îl adoră, lumea aşteaptă să fie oameni ai păcii, capabili să trăiască precum fraţii, în pofida diferenţelor etnice, religioase, culturale sau ideologice.” Nu ajunge însă denunţarea, a subliniat Pontiful, este nevoie de „lucrarea comună pentru a găsi soluţii adecvate comune. Aceasta cere colaborarea tuturor părţilor: guverne, lideri politici şi religioşi, reprezentanţi ai societăţii civile, şi toţi oamenii de bunăvoinţă. Îndeosebi responsabilii comunităţilor religioase pot să ofere contribuţia preţioasă a valorilor prezente în respectivele lor tradiţii.”
Această sarcină revine în particular musulmanilor şi creştinilor, în lumina elementelor comune celor două credinţe: „adorarea lui Dumnezeu milostiv, referinţa la patriarhul Abraham, rugăciunea, pomana, postul… elemente care, trăite în manieră sinceră, pot să transforme viaţa şi să dea o bază sigură demnităţii şi fraternităţii oamenilor. A recunoaşte şi a dezvolta această comuniune spirituală – prin dialogul interreligios – ne ajută şi să promovăm şi să apărăm în societate valorile morale, pacea şi libertatea. Recunoaşterea comună a sacralităţii persoanei umane susţine compasiunea comună, solidaritatea şi ajutorul concret faţă de cei mai suferinzi.”
