Bucurie şi creativitate: îndemnul Papei către persoanele consacrate
03.02.2015, Vatican (Catholica) - Îndemnul la „ascultare şi înţelepciune” trăite cu „bucurie şi creativitate” s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată luni, 2 februarie 2015, în sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, zi dedicată la nivel mondial vieţii consacrate, ajunsă în acest an la cea de-a XIX-a ediţie. „Călăuziţi-i pe alţii spre Isus, dar lăsaţi-vă voi înşivă conduşi de El”, le-a spus Pontiful celor care au ales să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu, potrivit promisiunilor solemne de sărăcie, curăţie şi ascultare, citim în materialul publicat pe situl Radio Vatican. Pontiful a prezidat celebrarea euharistică în Bazilica San Pietro, cu începere de la ora 17.30.
Papa Francisc a pornit de la imaginea gingăşiei plină de emoţie cu care Fecioara Maria a păşit în Templu cu Pruncul Isus în braţe, ducându-l la întâlnirea cu Poporul Său, subliniind profunda semnificaţie a imaginii Preacuratei care-şi poartă Fiul dar şi a Fiului care de fapt îşi poartă Mama în acest parcurs al lui Dumnezeu care vine la noi, astfel încât şi noi să putem merge la El. „Isus a făcut acelaşi parcurs ca şi noi, pentru a ne indica drumul cel nou, calea cea nouă şi vie, reprezentată de El însuşi. Iar pentru noi, persoanele consacrate, acesta este calea unică pe care trebuie să o parcurgem în mod concret şi fără alternative, cu bucurie şi speranţă”.
Această cale trece prin ascultare. „Isus nu a venit pentru a face voinţa Sa, ci voinţa Tatălui”, a spus Papa, amintind că cei care aleg să-l urmeze pe Isus pornesc pe o cale a ascultării, a smereniei şi a urmării voinţei Tatălui chiar până la anularea şi umilirea proprie. „Pentru un călugăr, a avansa înseamnă să se smerească în slujire, adică să urmeze aceeaşi cale ca şi Isus, care nu consideră un privilegiu faptul de a fi asemenea lui Dumnezeu, ci se coboară, făcându-se servitor pentru a sluji”. Prin această lege, persoanele consacrate pot ajunge la înţelepciune, o calitate care acţionează în mod concret, fiind un dar al Duhului Sfânt, al cărui semn evident este bucuria.
Scena prezentării lui Isus în Templu a revenit în prim plan în predică, Pontiful prezentând în paralel grupul de tineri, alcătuit din Maria şi Iosif, cu cel al bătrânilor Simeon şi Ana, care-l întâmpină pe Prunc. Ambele grupuri îl duc pe Prunc în braţe, fiind totodată conduse de El; ambele grupuri sunt călăuzite de spiritul de supunere faţă de Dumnezeu şi faţă de lege. În cazul bătrânilor Simeon şi Ana, aceste aspecte se conjugă printr-o calitate ulterioară: cea a creativităţii, ce este caracteristică celor care sunt plini de Duhul Sfânt. În acest fel, a explicat Papa, Dumnezeu transformă ascultarea în înţelepciune.
„Prin urmarea cu perseverenţă a căii ascultării se maturizează înţelepciunea personală şi comunitară, devenind astfel posibilă adaptarea regulilor la diferite perioade de timp: autentica aducere la zi este de fapt o operă a înţelepciunii, formată în spirit de ascultare şi înţelepciune”. Tocmai de aceea, a subliniat Papa, revigorarea şi reînnoirea vieţii consacrate se realizează printr-o mare iubire faţă de Regulile comunităţii şi prin capacitatea de a acorda atenţie şi ascultare bătrânilor congregaţiei.
„Urmând această cale, suntem scutiţi de trăirea propriei consacrări cu lejeritate şi fără consistenţă, ca şi cum ar fi o formă de gnosticism, ce s-ar putea reduce la o ‚caricatură’ a vieţii consacrate, în care se realizează o urmare a lui Isus fără renunţări, o rugăciune lipsită de întâlnire, o viaţă fraternă fără comuniune, o ascultare lipsită de încredere şi o caritate lipsită de transcendenţă”. În încheierea predicii, Papa a îndemnat la pătrunderea în misterul care se manifestă prin conducerea altora la Isus, lăsându-se în acelaşi timp călăuziţi de El.
