Papa Francisc: Speranţa se învaţă cu privirea aţintită la Isus
03.02.2015, Vatican (Catholica) - Contemplarea zilnică a Evangheliei ne ajută să trăim o adevărată speranţă, a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 3 februarie 2015, în cursul dimineţii, în capela reşedinţei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful ne-a îndemnat din nou mai degrabă să citim zilnic din Evanghelie, măcar 10 minute, decât să pierdem timpul uitându-ne la telenovele sau ascultând bârfele vecinului, citim pe situl Radio Vatican. Privirea aţintită fix la Isus reprezintă esenţa speranţei, după cum explică fragmentul primei lecturi din Liturghia zilei, luat din capitolul 12 al Scrisorii către Evrei (12,1-4), text ce se opreşte tocmai asupra speranţei, spunând: „cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!”
Pontiful a explicat că aceia care nu au privirea aţintită către Domnul şi nu ascultă de El pot fi optimişti şi pozitivi, dar nu pot avea speranţă, căci speranţa se învaţă privind la Isus. Oprindu-se asupra „rugăciunii de contemplaţie”, Papa a spus că este important să ne rugăm Rozariul în fiecare zi şi să vorbim cu Domnul, cu Maica Domnului, cu sfinţii, atunci când avem probleme, dificultăţi. Însă este importantă contemplarea, iar aceasta se face cu Evanghelia în mână. „Cum fac contemplaţia pornind de la lectura Evangheliei zilei? Văd imaginea lui Isus înconjurat de o mare mulţime. În lectură se foloseşte de cinci ori cuvântul ‘mulţime’. Dar Isus nu se mai şi odihnea? M-aş putea întreba: ‘Isus este mereu în mijlocul mulţimii, îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe drum, în mijlocul oamenilor. Şi atunci, când se mai şi odihneşte?”
„O singură dată se menţionează în Evanghelie faptul că Isus dormea în barcă, însă a venit furtuna iar discipolii l-au trezit. Isus era continuu în mijlocul mulţimii. Astfel îl privesc, îl contemplu pe Isus, astfel mi-l imaginez. Apoi îi spun ceea ce îmi vine în minte să-i comunic.” Oprindu-se asupra Evangheliei zilei, în care se istoriseşte şi despre o femeie bolnavă de hemoragie de doisprezece ani, Pontiful a explicat că Isus „nu doar înţelege mulţimea, ci o şi simte”, simţind bătaia inimii fiecăruia dintre noi, chiar a fiecăruia, având grijă de fiecare în parte, întotdeauna.
Această grijă se manifestă şi în cazul celuilalt episod relatat de Evanghelie, cel al fiicei conducătorului sinagogii. Mulţimea a venit să-l înştiinţeze că fiica lui a murit, iar Papa ne-a îndemnat să ne imaginăm ce se întâmplă în acele momente: „Ceea ce eu am făcut cu această Evanghelie este tocmai rugăciunea de contemplaţie: luarea Evangheliei, citirea fragmentului şi imaginarea mea în scena respectivă, încercând să văd ce se întâmplă [cu ochii minţii] şi încercând să vorbesc cu Isus ceea ce îmi vine din inimă. În acest mod, noi facem să crească speranţa, căci avem privirea aţintită spre Isus. Faceţi această rugăciune de contemplaţie.”
„Cineva ar putea spune: ‘Dar am atâtea de făcut!’ Însă, acasă la tine, poţi lua Evanghelia timp de 15 minute şi, citind un scurt fragment, imaginează-ţi ce s-a întâmplat şi vorbeşte cu Isus despre aceasta. Astfel privirea ta va fi aţintită la Isus, în loc să fie fixată pe vreo telenovelă, de exemplu. Astfel, auzul tău va fi concentrat pe ceea ce spune Isus şi nu pe bârfele vecinului sau ale vecinei…” Astfel, rugăciunea de contemplaţie ne ajută în creşterea speranţei. Este necesar să se trăiască esenţa Evangheliei, prin rugăciune continuă. Papa Francisc ne-a îndemnat să ne rugăm rugăciunea Rozariului, şi să vorbim cu Domnul în timp ce medităm misterele, astfel încât privirea noastră să rămână aţintită la Isus.
„Să ne amintim de parcursul nostru din trecut, de atâtea haruri primite de la Domnul. Astfel putem dobândi speranţa, iar Domnul este singurul care ne-o poate da. Şi pentru a privi la Domnul, pentru a-l cunoaşte pe Domnul, să luăm Evanghelia şi să facem această rugăciune de contemplaţie. De exemplu, astăzi, încercaţi să dedicaţi 10 minute, 15, nu mai mult, şi citiţi Evanghelia, imaginaţi-vi-l pe Isus şi spuneţi-i ceva. Şi nimic mai mult. Astfel îl veţi cunoaşte mai mult pe Isus, iar speranţa voastră va creşte. Nu uitaţi, aţintiţi privirea la Isus. Pentru aceasta este necesară rugăciunea de contemplaţie.”
