Papa Francisc: Milostivirea Divină străluceşte în întunericul răului şi al păcatului
12.04.2015, Vatican (Catholica) - În cadrul rugăciunii Regina Coeli, care în perioada pascală înlocuieşte rugăciunea Angelus de la amiază, în ziua de duminică, 12 aprilie 2015, Papa Francisc a amintit că în a doua duminică a Paştilor „suntem invitaţi să contemplăm în rănile Celui Înviat Milostivirea Divină, care depăşeşte orice limită umană şi străluceşte în întunericul răului şi al păcatului”. Un timp intens şi îndelungat pentru a primi bogăţiile imense ale iubirii milostive a lui Dumnezeu va fi Jubileul Milostivirii, a subliniat Pontiful, a cărui bulă de convocare a promulgat-o cu o seară înainte, în Bazilica San Pietro. După Regina Coeli, Sfântul Părinte a salutat credincioşii Bisericilor Răsăritene care au celebrat în acea zi Paştile.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi este a opta zi după Paşti şi Evanghelia lui Ioan ne relatează cele două apariţii ale lui Isus Înviat apostolilor adunaţi în cenacol: aceea din seara de Paşti, fiind absent Toma, şi aceea după opt zile, fiind prezent şi Toma. Prima dată, Domnul le-a arătat discipolilor rănile trupului Său, a suflat asupra lor şi a spus: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20,21). Le transmite însăşi misiunea Sa, cu puterea Duhului Sfânt.
Însă în seara aceea lipsea Toma, care n-a voit să creadă în mărturia celorlalţi. „Dacă nu văd şi nu ating rănile Sale – a spus el – eu nu cred” (cf. Ioan 20,25). După opt zile – adică exact ca astăzi – Isus se prezintă din nou în mijlocul discipolilor şi se adresează imediat lui Toma, invitându-l să atingă rănile de la mâinile Sale şi din coasta Sa. Vine în întâmpinarea necredinţei Sale, pentru ca, prin semnele pătimirii, să poată ajunge la plinătatea credinţei pascale, adică la credinţa în învierea lui Isus.
Toma este unul care nu se mulţumeşte şi caută, vrea să verifice personal, să facă o experienţă personală. După împotrivirile şi neliniştile iniţiale, la sfârşit ajunge şi el să creadă, deşi a înaintat cu efort, dar ajunge la credinţă. Isus îl aşteaptă cu răbdare şi se oferă dificultăţilor şi nesiguranţelor ultimului sosit. Domnul îi proclamă „fericiţi” pe cei care cred fără să vadă (cf. v. 29) – şi prima dintre aceştia este Maria, Mama Sa -, însă vine şi în întâmpinarea exigenţei discipolului necredincios: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele…” (v. 27). La contactul mântuitor cu rănile Celui Înviat, Toma manifestă propriile răni, propriile plăgi, propriile sfâşieri, propria umilire; în semnul cuielor găseşte dovada decisivă că este iubit, că este aşteptat, că este înţeles.
Se află înaintea unui Mesia plin de blândeţe, de milostivire, de tandreţe. Acela era Domnul pe care îl căuta, în profunzimile ascunse ale fiinţei sale, pentru că a ştiut mereu că era aşa. Şi câţi dintre noi căutăm în adâncul inimii să-l întâlnim pe Isus, aşa cum este: blând, milostiv, tandru! Pentru că noi ştim, în adâncul inimii, că El este aşa. După ce a regăsit contactul personal cu bunătatea şi răbdarea milostivă a lui Cristos, Toma înţelege semnificaţia profundă a Învierii Sale şi, transformat intim, declară credinţa sa deplină şi totală în El, exclamând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (v. 28). Frumoasă, frumoasă expresie aceasta a lui Toma!
El a putut să „atingă” Misterul pascal care manifestă pe deplin iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu, bogat în milostivire (cf. Efeseni 2,4). Asemenea lui Toma şi noi toţi, în această a doua duminică din Timpul Pascal, suntem invitaţi să contemplăm în rănile Celui Înviat Milostivirea Divină, care depăşeşte orice limită umană şi străluceşte în întunericul răului şi al păcatului. Un timp intens şi îndelungat pentru a primi bogăţiile imense ale iubirii milostive a lui Dumnezeu va fi apropiatul Jubileu Extraordinar al Milostivirii, a cărui bulă de convocare am promulgat-o ieri seară aici, în Bazilica San Pietro. Acea bulă începe cu cuvintele „Misericordiae Vultus”: Chipul Milostivirii este Isus Cristos. Să ţinem privirea îndreptată spre El, care mereu ne caută, ne aşteaptă, ne iartă; atât de milostiv, nu se înspăimântă de mizeriile noastre. În rănile Sale ne vindecă şi iartă toate păcatele noastre. Şi Fecioara Maria să ne ajute să fim milostivi cu alţii aşa cum este Isus cu noi.
După Regina Coeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Adresez un salut cordial vouă, credincioşilor din Roma şi vouă, celor veniţi din atâtea părţi ale lumii. Salut pelerinii din Dieceza de Metuchen, SUA; Slujitoarele Pruncului Isus provenind din Croaţia; Fiicele Carităţii Divine; grupurile parohiale din Forlì e Gravina şi din Puglia; şi pe toţi copiii şi tinerii prezenţi, în particular elevii de la şcolile „Fiicele lui Isus” din Modena, Liceul Verga din Adriano şi candidaţii la Mir din Palestrina. Îi salut pe pelerinii care au participat la Sfânta Liturghie prezidată de Cardinalul Vicar de Roma în biserica Santo Spirito din Sassia, centru al devoţiunii faţă de Milostivirea Divină.
Salut comunităţile neocatecumenale din Roma, care încep astăzi o misiune specială în pieţele oraşului pentru a se ruga şi a da mărturie de credinţă. Adresez un salut cordial credincioşilor Bisericilor Răsăritene care, potrivit propriului calendar, celebrează astăzi Sărbătoarea Paştilor. Mă unesc cu bucurie cu ei în vestirea lui Cristos Înviat: Christós anésti! Să îi salutăm pe fraţii noştri din Răsărit în această zi a Paştilor lor, cu aplauze, toţi! Adresez un salut din inimă şi credincioşilor armeni, care au venit la Roma şi au participat la Sfânta Liturghie celebrată în prezenţa fraţilor mei, cei trei Patriarhi şi numeroşi Episcopi.
În ultimele săptămâni mi-au sosit din toate părţile lumii numeroase mesaje de urări pascale. Cu recunoştinţă le răspund la toate. Doresc să mulţumesc din inimă copiilor, vârstnicilor, familiilor, Diecezelor, comunităţilor parohiale şi călugăreşti, diferitelor asociaţii care au dorit să îşi exprime afecţiunea şi apropierea lor faţă de mine. Şi continuaţi, vă rog, să vă rugaţi pentru mine! Tuturor vă urez o duminică frumoasă. Poftă bună şi la revedere!
