Papa Francisc: Avuţia neîmpărţită generează corupţie
25.05.2015, Vatican (Catholica) - Trebuie făcut în aşa fel încât dacă se posedă averi, acestea să slujească „binelui comun”. Abundenţa de bunuri trăită în mod egoist este un lucru trist, ce „înlătură speranţa” şi stă la baza „oricărui soi de corupţie”, mare sau mică, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 25 mai 2015, dimineaţă, în capela Casei Santa Marta din reşedinţa sa din Vatican. Pornind de la Evanghelia din Liturghia zilei, după Sf. Marcu 10,17-27, Pontiful a ilustrat daunele generate de ataşamentul faţă de avuţii, atât de bine exprimate în textul biblic de figura tânărului bogat care, chemat de Isus să-l urmeze, nu reuşeşte să se despartă de bogăţiile pe care le deţine şi de care se simte foarte legat, citim pe situl Radio Vatican.
„Ataşarea de avuţii este începutul oricărui soi de corupţie, oriunde: corupţia personală, corupţia în afaceri, chiar şi mica corupţie comercială, a celor care înşală vânzând cu 50 de grame mai puţin decât greutatea justă, până la corupţia în sfera politică şi a educaţiei. De ce? Pentru că cei care trăiesc lipiţi de puterea pe care o exercită, de propriile bogăţii, se cred în Paradis. Sunt persoane închise, lipsite de orizont şi de speranţă. La final vor trebui să lase totul”. „Există un mister în privinţa posedării avuţiilor”, a explicat Papa Francisc. „Bogăţiile au capacitatea de a seduce, de a ne conduce la o formă de seducţie, de a ne face să credem că trăim într-un fel de paradis terestru”.
Acel paradis pământesc este însă un loc lipsit de orizont, asemănător unui cartier vizitat de Papa în anii ’70, locuit de oameni cu bunăstare care şi-au creat o graniţă de jur împrejur pentru a se apăra de hoţi. „Viaţa lipsită de orizont este o existenţă sterilă, fără speranţă, tristă. Ataşamentul faţă de bogăţii ne face trişti şi lipsiţi de rodnicie. Am spus ataşament, nu administrare cum se cuvine a bunurilor, pentru că bogăţiile sunt un bun comun, al tuturor. Şi dacă Domnul le dă unei persoane este pentru ca aceasta să facă bine celorlalţi, nu doar sieşi, şi nu pentru a-şi închide inima, încât să-i devină coruptă şi tristă”.
Avuţiile lipsite de generozitate „ne fac să credem că deţinem putere, asemenea lui Dumnezeu. Însă, până la urmă, ne iau ce avem mai bun, îndepărtează de la noi speranţa. Isus ne indică în Evanghelie care este modalitatea cea mai bună de a trăi abundenţa de bunuri: Prima Fericire, ‘Fericiţi cei săraci cu spiritul’, ceea ce înseamnă dezbrăcarea de ataşarea de bunurile materiale, făcând astfel încât avuţiile dăruite de Domnul să fie pentru binele comun. Unicul mod este deschiderea mâinii şi a inimii, deschiderea orizontului. Însă dacă ai mâna strânsă, precum bogatul care dădea petreceri şi se înveşmânta cu haine luxoase, atunci lipseşte orizontul şi capacitatea de a-i vedea pe cei care au nevoie, ajungând a fi până la urmă departe de Dumnezeu, asemenea acelui bogat din Evanghelie”.
