Funeraliile pr. Damian Vătămănelu
28.05.2015, Iaşi (Catholica) - Înmormântarea pr. Damian Vătămănelu, trecut la Domnul în ziua de Rusalii (24 mai), într-un spital din Bacău, a avut loc miercuri, 27 mai 2015, la Tămăşeni, localitatea natală. Liturghia a fost prezidată de PS Petru Gherghel. Au participat aproape 70 de preoţi şi mulţi credincioşi din sat, dar şi din Săveni, Oituz, Ferăstrău, comunităţi în care slujit părintele răposat. Trupul neînsufleţit a fost depus mai întâi în biserica din Oituz, unde luni, 25 mai, ora 19:00, mai mulţi preoţi au celebrat o Liturghie. Apoi sicriul cu trupul neînsufleţit al răposatului a fost transportat la Tămăşeni, fiind depus în biserica parohială. Credincioşii s-au rugat în jurul sicriului, unii au venit cu flori şi coroane.
Miercuri, 27 mai, celebrarea prezidată de PS Petru Gherghel a început la ora 10:00 cu procesiunea preoţilor de la casa parohială spre biserică. În altar au stat cei trei nepoţi preoţi (Romuald Bulai, Daniel Bulai şi Mihai Vătămănelu), colegi de-ai părintelui (trei din cei cinci în viaţă: Augustin Pascaru, Claudiu Dumea, Ilie Sociu) şi preoţi consăteni. Biserica era plină cu credincioşi. Câteva rude ale părintelui Vătămănelu au stat în prima bancă. Păstorul Diecezei de Iaşi a salutat întreaga comunitate, exprimând compasiunea sa tuturor celor care l-au cunoscut pe pr. Vătămănelu. Apoi pr. Romulad Bulai a trecut în revistă câteva aspecte din viaţa şi activitatea pastorală a pr. Vătămănelu.
În cadrul predicii, pr. Claudiu Dumea a amintit de faptul că, dacă ar fi trăit, pr. Damian ar fi sărbătorit jubileul de cincizeci de ani de preoţie împreună cu colegii. A vorbit apoi despre speranţa celor care cred în Cristos. Ce este moartea şi care este atitudinea în faţa acesteia? Găsim cuvinte de consolare? La aceste întrebări a răspuns predicatorul în cadrul omiliei, folosindu-se de ilustraţii şi de vorbe spuse de filozofi sau de copii. Adevăratele cuvinte de mângâiere le găsim în lecturile ascultate, precum şi în prefaţa de la sfânta Liturghie: „Viaţa credincioşilor tăi, Doamne, se schimbă, dar nu se pierde, şi după destrămarea acestei nestatornice locuinţe pământeşti avem una care ni se pregăteşte în ceruri”. Pr. Daniel Bulai a mulţumit celor care s-au îngrijit de unchiul răposat şi celor care au participat la înmormântare. A citat textul care a călăuzit viaţa pr. Damian: „În tine, Doamne, am nădăjduit şi nu voi regreta în veci” (Te Deum), tipărit pe amintirea pe care toţi au primit-o la ieşirea din biserică.
La final, Preasfinţitul a spus că viaţa părintelui Vătămănelu s-ar putea rezuma printr-un verset din psalmi: „Zelul casei tale mă consumă”. A lucrat şi s-a consumat pentru Biserică. A construit casa parohială şi biserica din Săveni, mănăstirea şi orfelinatul din Oituz… A citit apoi din testamentul lăsat în scris: „M-am născut creştin catolic, am devenit preot catolic, aşa vreau să trăiesc şi să mor. Am lucrat cât am putut şi eu la edificarea Bisericii lui Cristos… Nu datorez nimănui nimic.” După celebrarea Sfintei Liturghii, părintele decedat a fost purtat în procesiune spre cimitir. A fost aşezat în cavoul preoţilor alături de pr. Simeon Chişiu. În cavou mai sunt aşezaţi şi alţi preoţi: pr. Alois Scaramucci, pr. Grigore Enariu, pr. Wilhelm Clean, Anton Pârţac. Alţi doi preoţi mai sunt înmormântaţi în Tămăşeni: Valentin Ferenczi şi Emeric Deenes. Despre mormintele lor nu mai ştie nimeni.
Părintele Vătămănelu a lucrat ca preot la răspândirea evangheliei 49 de ani; a rămas în memoria celor din jur ca un om luptător, hotărât şi plin de curaj. Unii dintre preoţii participanţi la înmormântare şi-au amintit de un episod pe când pr. Vătămănelu era la Săveni, în vremurile comunismului. Episodul este descris mai bine în anul 1975 de Gheorghe Moise, ortodox, fost învăţător în Săveni: „În una din zile, părintele Damian se trezeşte cu un bilet de la primărie că în ziua de…, ora de…, să se prezinte la marginea satului, căci edilii comunei vin cu tractorul să dărâme Sfânta Troiţă, sub pretext că n-are rost să stea la marginea satului. Oamenii au zis: «Părinte, mergem şi noi să vă ajutăm». Părintele le-a răspuns: «Nu mergeţi, fraţilor, căci s-ar putea să iasă o chichiţă. Fiţi siguri că dacă Vlad Ţepeş s-a descurcat singur în lupta cu turcii, am să mă descurc şi eu». Au venit edilii comunali cu tractorul. Părintele Damian le-a vorbit frumos că nu este cazul să dărâme o mândrie de Sfântă Troiţă şi dacă vreţi numaidecât, puneţi tractorul şi-o dărâmaţi. Le-a citit dintr-o carte câteva rânduri şi edililor li s-a părut că pică cerul pe ei. Şi-au cerut scuze şi n-au mai dărâmat Sfânta Troiţă”. (pr. Cornel Cadar pentru Ercis.ro)
Legături
Imagini
