Misionarele Carităţii, de 25 de ani în România

09.06.2015, Bucureşti (Catholica) - În seara zilei de 2 mai 1990, soseau, de la Roma, pe aeroportul din Bucureşti, Maica Tereza şi câteva surori. În septembrie 1989, călugăriţa în vârstă de 79 de ani suferise o operaţie pe cord, urmată de o perioadă îndelungată de convalescenţă, ulterior Mons. Pennacchini, purtătorul de cuvânt de atunci al Sfântului Scaun, anunţând că, datorită problemelor de sănătate, Maica Tereza nu va mai putea părăsi Calcutta pentru a vizita cele circa 3.000 de Misionare ale Carităţii din comunităţile răspândite în 87 de ţări din întreaga lume.

Iar după ce în aprilie 1990, Vaticanul a informat că Papa Ioan Paul al II-lea a acceptat cererea Maicii Tereza de se retrage, din motive de sănătate, de la conducerea Congregaţiei pe care o întemeiase, presa din întreaga lume a început să titreze: „Tereza de Calcutta şi-a dat demisia. Nu mai poate”, „Tereza de Calcutta a spus adio misiunii sale”, „Maica Tereza renunţă la caritate”. „Deci, acum sunteţi la pensie, nu?”, a întrebat-o o jurnalistă italiancă. „Nu, nu sunt la pensie. Săracii nu ies la pensie”, a răspuns Maica. „Mi-am dat demisia ca superioară generală. Mă simt în putere. Acum am venit în Europa pentru trei lucruri: să deschid o casă în România, să merg în Albania, iar apoi în Cehoslovacia”.

Ea a venit, aşadar, la Bucureşti, într-o „vizită de lucru” de o săptămână, cu planuri precise. Ştia deja că în judeţul Dâmboviţa, la Ţuicani-Moreni, era un cămin de copii cu handicapuri severe. După ce a înnoptat în palatul episcopal, dar, la cererea ei, a dormit pe jos, pe saltele, a doua zi a plecat la Ţuicani, unde a ales copiii cu handicapul cel mai grav şi i-a adus la Bucureşti. Pe drum, îşi amintesc şi astăzi cei care au însoţit-o atunci, s-a rugat Rozariul în continuu. Aşa se explică de ce „intra oriunde şi obţinea ce dorea”, după cum povesteşte pr. Martin Cabalaş, în acea vreme paroh la Chitila, unde Misionarele Carităţii au înfiinţat prima comunitate. O parte dintre copiii aduşi de la Moreni au fost daţi în adopţie; câţiva, astăzi adulţi, sunt în continuare în grija surorilor.

Maica Tereza a revenit în România deschizând şi alte comunităţi, în care copii, condamnaţi altfel la exterminare, au primit adăpost, hrană, îngrijire, demnitate dar mai ales iubire. La 25 de ani de la acel mai 1990, un material amplu de pe Angelus.Com.ro propune un bilanţ, privind la cele cinci comunităţi din ţara noastră – două în Bucureşti, una în Chitila, Ilfov, una la Bacău şi una la Sf. Gheorghe, Covasna – sau la cei circa 120 de copiii salvaţi din orfelinate şi daţi în adopţie. „Le mulţumim copiilor şi tuturor celor de care avem grijă: ei ne-au învăţat că Isus este prezent între noi astăzi, şi prin ei noi l-am întâlnit pe El”, spune sr. Maria Magdalena, superioara comunităţii din Chitila.

Sâmbătă, 7 iunie 2015, Misionarele Carităţii au dorit să îi mulţumească în primul rând lui Dumnezeu, la Sfânta Liturghie, precum şi tuturor acelora care de-a lungul anilor le-au fost într-un fel sau altul alături în misiunea de slujire a celor mai sărmani dintre sărmanii României. La celebrarea euharistică, prezidată, în biserica parohială Fericitul Ieremia Valahul, de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, au fost prezenţi pr. Ciprian Mărtişcă, parohul comunităţii, pr. Eugen Bortoş, pr. Martin Cabalaş, pr. Valerian Dumea, pr. Gheorghe Cristescu, pr. Gabriel Popa, pr. Iosebiu Pişta OFMConv, persoane consacrate – fraţii din Congregaţia Sf. Ioan, Surorile Carităţii ale Sf. Ioana Antida, surorile Muncitoarele lui Isus şi surorile din Congregatio Jesu – şi laici care, de-a lungul celor 25 de ani, le-au ajutat şi continuă să le ajute pe surori în munca lor de apostolat.

La predică, IPS Ioan le-a mulţumit Misionarelor Carităţii pentru prezenţa lor în Arhidieceza de Bucureşti şi pentru munca pe care o depun „cu jertfă, dar cu statornicie; cu greutăţi, dar cu bucurie”. Amintind un gând al Fericitei Tereza de Calcutta, care socotea că ceea ce fac Misionarele Carităţii e doar „o picătură într-un ocean”, Arhiepiscopul a subliniat: „O picătură în oceanul suferinţei umane, dar oceanul acesta nu ar fi la fel dacă nu aţi fi voi. Arhidieceza noastră nu ar fi la fel dacă nu aţi fi voi. Cu picătura voastră în marea Arhidiecezei, prelungiţi lumina pe care a purtat-o Maica Tereza de Calcutta, care v-a inspirat şi care vă inspiră în continuu.”

„Voi purtaţi nu numai haina pe care a purtat-o Tereza de Calcutta, ci purtaţi în voi idealul ei, un ideal pe care îl apăraţi în fiecare zi, un ideal pe care îl dovediţi, îl demonstraţi în fiecare zi, amestecându-vă printre cei mai săraci dintre săraci”. „Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toţi cei care au sprijinit-o şi au înţeles-o pe Maica Tereza”, a mai spus Arhiepiscopul, „să ne binecuvânteze pe noi toţi care astăzi, la această Liturghie de mulţumire, ne lăsăm cuprinşi de lumina ei, care a fost dată din Lumina lui Dumnezeu”.

Sursa: Angelus.com.ro

Legături

• Album foto Facebook

Imagini