PF Bartolomeu răspunde enciclicei despre ecologie
18.06.2015, New York (Catholica) - „Într-o serie de seminarii organizate între 1994 şi 1998, pe insula Halki, am atras atenţia asupra strânsei legături dintre ecologie şi economie. Ambii termeni au în comun rădăcina greacă oikos, care înseamnă ‘casă’. De aceea nu a fost o surpriză pentru mine că preaiubitul nostru frate Francisc al Romei îşi deschide enciclica, lansată astăzi în noua Aulă Sinodală din Vatican, cu o referinţă la creaţia lui Dumnezeu ca fiind ‘casa noastră comună’.” Cu aceste cuvinte îşi începe PF Bartolomeu, Patriarhul ecumenic de Constantinopol, un articol publicat astăzi de Times ca răspuns la apariţia enciclicei „Laudate si'”.
În continuare liderul ortodox vorbeşte despre dimensiunea ecumenică a creaţiei, subliniată şi în enciclică. „Adevărul este că, dincolo de orice diferenţe doctrinale ce pot caracteriza diferite confesiuni creştine, şi dincolo de orice neînţelegeri religioase ce pot separa diferite credinţe, pământul ne uneşte într-o manieră unică şi extraordinară. Cu toţii împărţim pământul de sub picioarele noastre şi respirăm acelaşi aer al atmosferei planetei noastre. Chiar dacă nu ne bucurăm în mod echitabil de resursele lumii, suntem totuşi responsabili de protejarea şi conservarea lor. Tocmai de aceea enciclica papală de astăzi vorbeşte despre nevoia unui ‘nou dialog’, de ‘un proces de educaţie’ şi de ‘acţiunea urgentă’.”
Patriarhul subscrie criticii Papei privind „cultura risipei”, dar şi la o concluzie pe care o citează din enciclică: „Nu avem de-a face cu două crize separate, una a mediului şi o alta socială, ci mai degrabă o singură criză, complexă, atât socială cât şi de mediu”. Mai încolo în articol, liderul de la Constantinopol scrie: „Invocând cuvintele inspirate ale Scripturii şi clasici ai spiritualităţii creştine răsăritene şi apusene (în special sfinţii Vasile cel Mare şi Francisc de Assisi), în acelaşi timp evocând preţioasa lucrare a Conferinţelor Episcopale Catolice din lumea întreagă (în special din regiuni unde jefuirea pământului se identifică cu problema sărăciei), Papa Francisc propune noi paradigme şi noi politici, în contrast cu cele ale ‘determinismului’, ‘desconsiderării’ şi ‘dominării’.”
PF Bartolomeu mai spune: „Suntem în mod special recunoscători Papei Francisc pentru recunoaşterea insistenţei noastre pe nevoia de lărgire a conceptului îngust şi individualist despre păcat; şi primim cu bucurie accentul său pus pe ‘convertirea ecologică’ şi pe ‘reconcilierea cu creaţia’. Mai mult, aplaudăm prioritatea pe care enciclica papală o pune pe ‘celebrarea odihnei’. Virtutea contemplării sau a tăcerii reflectă calitatea aşteptării şi dependenţei de harul lui Dumnezeu; în plus, disciplina postului sau austerităţii revelează puterea la a nu dori sau a dori mai puţin. Ambele calităţi sunt critice într-o cultură care subliniază nevoia de grabă, precedenţa dorinţelor individuale în faţa nevoilor globale.”
