Papa despre mamele Paraguayului şi despre Mama noastră

11.07.2015, Caacupe (Catholica) - La Liturghia celebrată sâmbătă în Sanctuarul marian din Caacupe, Papa Francisc a reflectat asupra sarcinii „femeilor, soţiilor şi mamelor” din Paraguay de a ţine vie credinţa şi moştenirea naţiunii. Pontiful Roman a afirmat pe 11 iulie că ele sunt „păstrătoarele memoriei, sângele vital pentru reconstrucţia vieţii, credinţei şi demnităţii poporului vostru”. Centrându-şi predica pe dificultăţile înfruntate de Maria după ce i-a spus „da” lui Dumnezeu, Papa le-a spus femeilor să considere salutul îngerului adresat Mariei – „bucură-te, Domnul este cu tine” – ca fiind o chemate adresată lor de a-l urma. Aceste cuvinte „sunt o invitaţie la a vă preţui memoria, rădăcinile, numeroasele semne pe care le-aţi primit ca popor de credincioşi testaţi prin încercări şi greutăţi”. Acestea sunt „femeile, soţiile şi mamele din Paraguay, care cu mare preţ şi jertfă au putut să ridice o ţară învinsă, devastată, la pământ ca urmare a războiului”.

Afirmaţiile Papei au reluat ideea exprimată şi la palatul prezidenţial, după sosirea vineri seara în Paraguay, referinţă la războiul dintre 1864 şi 1870 între Paraguay şi Brazilia, Uruguay şi Argentina. Conflictul a dus la moarte unui număr uriaş de bărbaţi, aducând raportul femei-bărbaţi la 4 la 1. „Atunci şi acum, aţi găsit tăria de a nu lăsa ţara să piară. Dumnezeu binecuvântează perseverenţa voastră, Dumnezeu binecuvântează şi încurajează credinţa voastră, Dumnezeu binecuvântează femeile din Paraguay, cele mai glorioase femei din America. Credinţa voastră a devenit viaţă, o viaţă ce a ajuns speranţă, o speranţă ce conduce la caritate.”

Bazilica unde Sfântul Părinte a celebrat Liturghia are o mică statuie, cunoscută ca Fecioara de la Caacupe, căreia îi sunt atribuite numeroase miracole din secolul XVI încoace. Liturghia de astăzi a fost unul dintre momentele principale ale vizitei sale în Paraguay, ultima ţară din circuitul care între 5 şi 13 iulie a mai inclus două ţări: Ecuador şi Bolivia. În predică Papa a vorbit despre importanţa vizitării Sanctuarelor, ca pelerini care îşi aduc în faţa Mariei dorinţele şi necazurile. „Venim să ne exprimăm mulţumirea, să cerem iertare şi să o luăm de la început. Cât de multe botezuri, vocaţii la preoţie şi călugărie, logodne şi căsătorii, s-au născut la picioarele Mamei noastre! Cât de multe lacrimi de despărţire! Venim să ne încredinţăm vieţile, deoarece aici suntem acasă şi este minunat să ştim că cineva ne aşteaptă.”

Papa a vorbit în special de importanţa Sanctuarului Caacupe pentru poporul paraguayan. „Cum am putea uita că acest Sanctuar este parte vitală a poporului vostru? Voi o simţiţi, vă modelează rugăciunile şi cântaţi: ‘Aici, în Edenul din Caacupe, este poporul tău, Fecioară Preacurată, care îşi oferă iubirea sa şi credinţa sa’.” A reflectat apoi pe marginea pasajului evanghelic, cu „da”-ul spus de Maria îngerului Gabriel. „Maria era confuză şi l-a întrebat ce poate însemna. Ea nu a înţeles pe deplin ce se întâmpla. Dar ştia că îngerul a venit de la Dumnezeu, aşa că a spus ‘da’. Maria este Mama Da-ului. Da visului lui Dumnezeu, da grijii lui Dumnezeu, da voinţei lui Dumnezeu.” Subliniind că „da”-ul Mariei la voinţa lui Dumnezeu nu a fost uşor, Pontiful a spus: „De aceea o iubim atât de mult. Găsim în ea o adevărată mamă, una care ne ajută să ne păstrăm vii credinţa şi speranţa în mijlocul situaţiilor complicate.”

A reflectat în mod particular asupra a trei dificultăţi cu care s-a confruntat Maria în viaţa ei după ce a spus „da” lui Dumnezeu. Prima a fost naşterea lui Isus, Maria născând într-un staul, negăsind locuri libere la hanuri. „Sigur şi-a amintit cuvintele îngerului: ‘Bucură-te, Marie, Domnul este cu tine’. Probabil s-a întrebat: ‘Unde este acum?'” A doua dificultate amintită de Papa a fost fuga în Egipt, pentru a scăpa de persecuţia condusă de regele Irod. „Au trebuit să fugă, să meargă într-o ţară străină. Erau migranţi din cauza invidiei şi lăcomiei regelui. Şi acolo se poate să se fi întrebat: ‘Ce s-a întâmplat cu toate cele promise de înger?'” Şi, în fine, cea mai mare suferinţă a Mariei: moartea lui Cristos pe cruce. „Nu poate exista o experienţă mai dificilă pentru o mamă decât să fie martora morţii copilului ei”, a spus Papa. „Este sfâşietor. O vedem pe Maria acolo, la picioarele crucii, ca orice mamă, puternică, fidelă, stând cu copilul ei chiar şi la moarte, la moartea pe cruce. Apoi îi încurajează şi îi sprijină pe discipoli.”

Când privim la viaţa Mariei, a continuat Papa, „ne simţim înţeleşi, ne simţi ascultaţi”, şi putem să ne rugăm cu ea pe „aceeaşi limbă” şi să ne identificăm cu diferite situaţii din viaţa ei. „Maria este femeia credinţei; ea este Mama Bisericii; ea a crezut. Viaţa ei dă mărturie despre faptul că Dumnezeu nu ne înşeală, nu îşi abandonează poporul, nici chiar în momentele când pare că nu ar fi prezent.” Sfântul Părinte a amintit diferite relatări din Evanghelie în care Maria îi ajută pe ceilalţi: de exemplu când i-a cerut lui Cristos să transforme apa în vin la nunta din Cana, sau când a îngrijit-o pe verişoara ei Elisabeta timp de câteva luni. „Ea este Mama care a stat alături de noi în numeroase situaţii dificile”, a spus el.

Papa a revenit la importanţa Sanctuarului din Caacupe. „Acest Sanctuar conservă şi preţuieşte memoria unui popor care ştie că Maria este mama lor, şi că ea a fost mereu alături de copiii ei. Ea a fost mereu parte a istoriei acestei ţări, făcând-o naţiune. Prezenţa ei a fost discretă şi tăcută, făcută simţită printr-o statuie, o iconiţă sau o medalie. Sub semnul Rozariului noi ştim că nu suntem niciodată singuri.”